Am fost dintotdeauna preocupata si fascinata de capacitatile si potentialitatile umane manifestate in cele mai diverse situatii. Cum reuseste fiinta umana sa invete, sa creeze, sa faca fata dificultatilor pe care le intampina? Cum poate sa se bucure si sa renasca, asemenea pasarii Phoenix, din propria cenusa, dupa experiente care ii bulverseaza intreaga existenta? Am inceput astfel sa studiez aceste potentialitati, initial prin intermediul facultatii de Psihologie, apoi cu ajutorul specializarilor masterale si al formarilor profesionale. Mi-am indreptat atentia spre ceea ce mi-am dorit din copilarie, spre consiliere si psihoterapie, practicata sub influenta puternica a credintei mele ca oamenii au mult mai multe resurse, posibilitati, capacitati decat isi dau seama sau decat isi imagineaza.
Diversele experiente de viata, placute sau dificile, cotidiene sau deosebite, unele dintre ele aflate in variate stari profunde ale constiintei, altele aflate la limita intelegerii mele, mi-au stimulat in permanenta potentialul uman, cu toate ca asta a insemnat atat suferinta, cat si bucurie. Cu ajutorul acestor experiente m-am descoperit, am crescut, m-am ajutat, am evoluat, dar m-am si apropiat de oameni si i-am cunoscut, si, in masura in care am putut, i-am inteles si le-am dat o mana de ajutor. Toate aceste experiente s-au imbinat cu studiile mele privind traumele psihice, determinand un interes din ce in ce mai crescut pentru fenomenele rezilientei si cresterii posttraumatice. Acest interes a fost stimulat de doua persoane importante din viata mea, care mi-au ghidat si format abilitatile psihoterapeutice si pe cele de studiu al profunzimilor umane. Este vorba de Prof. Univ. Dr. Iolanda Mitrofan, cea care mi-a deschis calea catre resursele mele si ale altora si catre modalitatile psihoterapeutice de a le stimula. Cea de a doua persoana este Dr. Francis Macnab, psihoterapeut australian specializat in consilierea si psihoterapia traumei. Lui ii datorez dezvoltarea abilitatilor mele de lucru cu persoanele traumatizate, si tot el este cel care m-a initiat in studiul fenomenului rezilientei si cresterii posttraumatice. Le voi ramane pentru totdeauna recunoscatoare pentru rolul lor in viata mea si ma bucur ca am ocazia sa le arat ca eforturile si investitiile lor au dat rezultate.
Tocmai aceste fenomene constituie subiectul lucrarii pe care o aveti in mana si al interventiilor mele terapeutice si didactice. Ca urmare, aceasta lucrare este dedicata tuturor celor interesati de studiul resurselor personale care se activeaza dupa ce persoanele trec prin experiente traumatice in familiile din care provin. Dar as dori ca aceasta lucrare sa fie mai mult decat atat: as dori sa se constituie intr-un inceput de drum spre promovarea mai intensa in Romania a posibilitatilor pe care oamenii le au la indemana pentru stimularea potentialului psihic pe care il au. Mi-as dori ca aceasta carte sa fie un manifest pentru sustinerea ideii ca ranile psihice nu sunt doar momente de suferinta si durere, ci si ocazii de crestere si evolutie. Dintotdeauna au existat proverbe sau expresii care subliniau acest aspect al suferintei umane, adica al oportunitatii de transformare pozitiva pe care trauma o poarta in miezul ei. Cu alte cuvinte, atunci cand ceva se darama, exista intotdeauna posibilitatea reconstructiei pe un nou nivel, calitativ superior, fara ca acest lucru sa nege sau sa minimalizeze importanta pierderii si a durerii traite. Cu alte cuvinte, trauma nu este de dorit, dar contine si un potential de innoire sau dezvoltare. – Autoarea
Codul cartii: SPE978-606-8429-07-6-
