In chilia Cinstitei Cruci a manastirii Stavronikita, in ultimii ani ai vietii sale, staretul Tihon primea monahi de pe intregul Munte Athos, printre ei – si pe viitorul sfant Paisie Aghioritul. Inainte de a muri, staretul Tihon i-a lasat mostenire Cuviosului Paisie chilia sa, promitandu-i ca „va veni sa se vada cu el”. Cuviosul Paisie isi amintea mai tarziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul noptii. Eu ma rugam si deodata am vazut cum intra in chilie Staretul meu! Am sarit, i-am prins picioarele si le-am sarutat cu evlavie. Nu am inteles cum s-a desprins din mainile mele, a intrat in biserica si a disparut. Desigur, nimeni nu intelege cum se petrec asemenea intamplari. Si acestea nu se pot explica logic, de aceea se si numesc minuni. Am aprins indata o lumanare (in timpul in care s-a intamplat aceasta, ardea doar candela), pentru a insemna in calendar ziua in care mi s-a aratat Staretul, ca sa nu uit. Cand am vazut ca aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am intristat foarte tare ca aceasta zi trecuse pe neobservate pentru mine. Ma gandesc ca bunul parinte ma va ierta, pentru ca in ziua aceea, de la rasarit pana la apus, am avut multi vizitatori, obosisem mult, eram la capatul puterilor si uitasem absolut de toate. Altfel, as fi infaptuit ceva, ca sa-mi aduc si mie folos, si pe staret sa-l bucur cu o priveghere de noapte”.
Codul cartii: EGU978-606-550-452-8
