Succesul romanelor lui Michel Zevaco se datoreaza, printre altele, impartialitatii cu care sunt prezentati eroii. Rege, regina, cavaler, fata bisericeasca, haimana sau om simplu – fiecare are locul si rolul sau in actiunea romanului. Autorul pune in antiteza eroi din ceea ce in epoca reprezenta lumea buna si eroi din lumea de rand, demonstrand ca, de multe ori, adevarata noblete este la clasele de jos, asa cum caractere urate se intalnesc si la clasele superioare. Cititorului ii este dat sa cunoasca destine care se intersecteaza, prietenii, tradari, rivalitati si – aidoma frumoaselor flori crescute in mlastini – Dragostea, cu toate obstacolele, descurajarile, sperantele si, in final, triumful. Fragment din cartea „Printesa Rayon D’or” de Michel Zevaco
„Capitolul 17
„Capitolul 17
Dilema
Pe strada Saint-Nicaise, intre Luvru, care era al regelui si Tuileries, care apartinea Catherinei de Medicis, de care se scarbise din momentul in care se ridicase ca din pamant noul corp de cladiri, intre acesti doi poli ai puterii, ducele de Sorrientes, intrat in posesia imensei averi a printului de Montcapet, cumparase un palat splendid, unde-si stabilise resedinta. Traia in aceasta locuinta bogata, in lux si stralucire, impreuna cu sotia sa Jocelyne si cumnata sa, Hermosa. Jocelyne – doamna in alb – avea acum putin peste treizeci de ani, varsta la care femeia infloreste in toata splendoarea ei.
Totusi, lucru extraordinar, cu adevarat surprinzator, cei doi soti – ducele si ducesa de Sorrientes – tineri si frumosi, doi soti care, saraci amandoi, se casatorisera din dragoste, cei doi soti care, in public, pareau ca se adora reciproc, aveau fiecare camera sa, unde se retrageau cand venea ora de culcare. Lucru si mai surprinzator, Jocelyne ceruse sa i se puna zavoare solide la usa camerei sale si nu se culca niciodata fara sa le traga cu grija. In sfarsit, cand ducele si ducesa se gaseau intre patru ochi, cei doi asa-zisi indragostiti luau imediat unul fata de celalalt atitudinea rece si politicoasa a doi straini. De ce procedau asa? Este un mister pe care il vom dezlega, poate, intr-o zi, dar pe care deocamdata nu stim sa-l explicam.
Hermosa – doamna in negru – care era considerata ca fiind mai mare, deoarece venise pe lume cu o jumatate de ora inaintea surorii sale Jocelyne, ramanea serioasa, inchisa, ciudat de enigmatica si tulburatoare. Aceasta femeie misterioasa ocupa un apartament ale carui ferestre dadeau spre portul unde se descarca lemnul transportat pe Sena. Nu permitea nimanui sa patrunda acolo.”
Codul cartii: DEX978-973-701-520-4
