Primul dintre cele doua cazuri remarcabile din acest volum, cunoscut sub numele de „Micul Hans”, descrie abordarea psihanalitica a fobiei unui baiat de cinci ani. Fobia de cai a micului Hans, care se temea ca ar putea fi muscat pe strada de un cal, exprima deformat conflictul ambivalentei afective fata de tata in context oedipian. Totodata, pornind de la cazul concret, Freud descrie cele trei momente ale formarii fobiei: refularea, proiectia, deplasarea. Prin demersul sau de pionierat, Freud deschide un nou orizont, si anume cel al psihanalizei copilului.
Cel de-al doilea caz, „Omul cu lupi”, reprezinta cea mai detaliata si interesanta istorie de caz a lui Freud. Acesta a reconstituit premisele si evolutia nevrozei infantile pornind de la visul pacientului despre lupii albi care stateau nemiscati in nucul din fata ferestrei, ceea ce ar simboliza „scena originara”, cauza ultima a nevrozei sale. Ca descoperire clinica, Freud constata importanta rolului jucat de pulsiunile feminine ale pacientului in declansarea nevrozei. Cazul a fost pentru Freud si un argument decisiv in disputa cu Adler si Jung referitoare la existenta sexualitatii infantile.
Analiza nevrozelor la copil prezinta un interes teoretic deosebit. Studiul nevrozelor infantile atesta participarea dominanta a acestor forte libidinale atat de contestate la formarea nevrozei si pune in evidenta lipsa unor nazuinte culturale indepartate, despre care copilul inca nu stie nimic si care, prin urmare, nu pot insemna nimic pentru el – Sigmund Freud
Eu: „Tu doresti sa fii tati, sa fii insurat cu mama, doresti sa fii tot asa de mare ca mine si sa ai mustata si doresti ca mama sa aiba un copil.”
Hans: „Tati, si cand o sa fiu insurat cu mami, o sa capat un copil, numai daca vreau.”
Eu: „Doresti mult sa fii insurat cu mami?”
Hans: „O, da.” ( din „Micul Hans”) – Sigmund Freud
Codul cartii: TRE978-606-40-0105-4
