Titlul este disponibil in campania Autorul lunii, dar fara autograful autorului.
Sunt tare curios cum va fi citita la noi Oda liberei intreprinderi. In viziune, acesta concureaza recenta carte a Elenei Vladareanu, Spatiu privat (care, din pacate, cu cateva exceptii, n-a facut inca gaura nici in cer, nici in saptamanalele culturale). Ambele ataca direct imaginea lumii consumeriste de azi. Imaginea, nu lumea in sine. Ceea ce reprezinta deja un prag superior in raport cu etica mizerabilista din poezia ultimului deceniu. Nici Caius Dobrescu, nici Elena Vladareanu n-au nimic personal cu cineva sau ceva. Instinctul de apartenenta e, la amandoi, prioritar. Atat cat e, protestul se lanseaza din interior, iar scopul lui e unul exclusiv poetic.
Din poezia actualitatii, Caius Dobrescu indeparteaza lestul modei (naratiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungand la, cum sa zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntara la ei, dar deliberata in Oda liberei intreprinderi. Ca autorul Odei opteaza pentru o specie clasica, nu-i, asadar, intamplator. Se intoarce la trecut refacand etapele prezentului. Chiasmul acesta, el il rezolva prin calea de mijloc, scurtcircuitand tocmai punctul de intersectie, alegoria.
Cea mai importanta calitate a Odei liberei intreprinderi e data insa de substanta ambiguitatii. Aceasta nu mai ia nastere din limbaj, ci din coloana sonora. Nu o data, poemele se refera limpede la, tocmai, limpezimea lor. In spatele acestei eficiente aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu incarcatura antreprenoriala) se simte o forfota aducatoare de echivoc, de miraj, de inefabil. Sinceritatea devoalarii acestora e la originea unor pasaje memorabile. – Cosmin Ciotlos
Unul dintre grupajele volumului lui Caius Dobrescu (Oda liberei intreprinderi) a primit anul acesta, la Munster, un important premiu european. Un alt grupaj, aparut intr-o revista frantuzeasca, a avut si el ceva succes. (Chiar daca, spune autorul intr-un poem, mesajul a fost inteles otova, fara pic de umor, ca o critica radicala a capitalismului.)
Sunt tare curios cum va fi citita la noi Oda liberei intreprinderi. In viziune, acesta concureaza recenta carte a Elenei Vladareanu, Spatiu privat (care, din pacate, cu cateva exceptii, n-a facut inca gaura nici in cer, nici in saptamanalele culturale). Ambele ataca direct imaginea lumii consumeriste de azi. Imaginea, nu lumea in sine. Ceea ce reprezinta deja un prag superior in raport cu etica mizerabilista din poezia ultimului deceniu. Nici Caius Dobrescu, nici Elena Vladareanu n-au nimic personal cu cineva sau ceva. Instinctul de apartenenta e, la amandoi, prioritar. Atat cat e, protestul se lanseaza din interior, iar scopul lui e unul exclusiv poetic.
Din poezia actualitatii, Caius Dobrescu indeparteaza lestul modei (naratiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungand la, cum sa zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntara la ei, dar deliberata in Oda liberei intreprinderi. Ca autorul Odei opteaza pentru o specie clasica, nu-i, asadar, intamplator. Se intoarce la trecut refacand etapele prezentului. Chiasmul acesta, el il rezolva prin calea de mijloc, scurtcircuitand tocmai punctul de intersectie, alegoria.
Cea mai importanta calitate a Odei liberei intreprinderi e data insa de substanta ambiguitatii. Aceasta nu mai ia nastere din limbaj, ci din coloana sonora. Nu o data, poemele se refera limpede la, tocmai, limpezimea lor. In spatele acestei eficiente aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu incarcatura antreprenoriala) se simte o forfota aducatoare de echivoc, de miraj, de inefabil. Sinceritatea devoalarii acestora e la originea unor pasaje memorabile. – Cosmin Ciotlos
Codul cartii: TRA973-8126-04-3
