Charlie este o tanara actrita engleza, obisnuita sa joace roluri diferite. Dar cand misteriosul Joseph o recruteaza in serviciile secrete israeliene, ea intra in periculosul „teatru al adevarului”.
Interogatorii secrete, inscenari elaborate, conspiratii si crima… Thrillerul de spionaj al lui John le Carre nu poate fi mai relevant. – The Guardian
Micuta tobosareasa este un roman despre modul in care bunele intentii pot fi tradate de oameni in care avem incredere si despre calitatile pe care oamenii trebuie sa le gaseasca in ei insisi pentru a fi eroici si a actiona bine. – The Independent
Fragment din cartea „Micuta tobosareasa” de John le Carre
„Sosirea lui Schulmann si a asistentului sau ii permise bunului Alexis o rara, eliberare de furia controlata a propriei cercetari si de oboseala de a fi hartuit peste tot de politistul silezian, a carui comportare incepuse sa semene mai mult cu a unui succesor decat cu a unui asistent. Primul lucru pe care-l observa in ceea ce-l privea pe Schulmann a fost ca, imediat, a ridicat temperatura echipei israeliene. Pana la venirea lui Schulmann, cei sase oameni aveau un aer de nedesavarsire. Fusesera politicosi, nu bausera alcool, isi intinsesera rabdatori plasele si pastrau intre ei coeziunea orientala cu ochi negri a unei unitati combatante. Autocontrolul lor era descumpanitor pentru cei care nu-l impartaseau si cand, in timpul unui pranz rapid la cantina, greoiul silezian hotari sa, faca glume pe seama mancarii kosher si sa fie condescendent in privinta frumusetilor patriei lor, ingaduindu-si, in trecere, o referire grosolan-insultatoare la calitatea vinurilor israeliene, ii impartasira omagiul cu o curtoazie despre care Alexis stiu ca ii costa sange.
Chiar cand continua sa discute despre renasterea culturii evreiesti in Germania si despre modul inteligent in care noii evrei pusesera stapanire pe pietele bursiere din Frankfurt si Berlin, isi tinura in continuare gura, desi trucurile financiare ale evreilor din shtetl care nu raspunsesera chemarii Israelului ii dezgustau in secret cam tot atat cat si lipsa de politete a gazdelor lor. Apoi, brusc, odata cu sosirea lui Schulmann, totul se clarifica. El era conducatorul pe care il asteptau: Schulmann de la Ierusalim, sosirea sa fiind anuntata cu cateva ore inainte de un telefon confuz de la Cartierul general din Koln.
– Trimit un specialist suplimentar, o sa gaseasca singur drumul pana la tine.
– Specialist in ce? intrebase Alexis, care avea o trasatura foarte negermana de a dispretui oamenii cu o calificare.”
