Oricat de fascinanta ar putea fi intalnirea studentului la drept cu domeniul dreptului international si al relatiilor internationale, este destul de clar ca ea incepe cu cateva perplexitati ale studentului in fata noului domeniu. In primul an de studiu, studentul la drept invata limbajul juridic general si presupozitiile de baza ale sistemului juridic. Ceea ce retine, in esenta, este ca premisa aplicarii dreptului este monopolul fortei legitime de catre stat si recursul la actiunea acestei forte in caz ca subiectul de drept se opune respectarii acestuia. Imaginea studentului la drept despre organizarea sociala este aceea a unei organizari centralizate, in care autoritatea suprema detine monopolul juridic al violentei si poate decide sa recurga la violenta atunci cand subiectele de drept nu se supun ordinii juridice create de aceasta autoritate. Contactul cu dreptul international pune la incercare asimilarea acestor principii de baza de catre studentul la drept. Desi termenii folositi in dreptul international sunt destul de asemanatori cu cei invatati in primul an de studii, studentul descopera dintr-odata ca principiile de baza pe care cu greu le-a asimilat si abia acum le accepta fara rezerve nu se aplica in dreptul international. Sistemul de referinta ii dispare, ca si cum in absenta coercitiei nu poate exista drept. Aceasta situatie ar trebui sa genereze intrebari despre natura sistemului international si despre diferentele socio-politice intre acesta si sistemul statal national, pe ale carui caracteristici se grefeaza discursul juridic general. Prezenta lucrare isi propune, printre altele sa ofere un raspuns acestor intrebari pe care un student preocupat si le ridica. In parte, scopul acestei lucrari este si acela de a atenua impactul relativ puternic al disciplinelor dreptului international public si dreptului Uniunii Europene asupra studentului la drept in anul al doilea. – Lucian Bojin
Codul cartii: EUV978-973-125-623-8-
