Ca intotdeauna, gandurile de multumire la terminarea acestui volum se indreapta catre studentii de la sectia de japoneza a Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, fosti si actuali, care au facut posibil ca el sa apara in forma de azi. Din punct de vedere tehnic, este necesara precizarea ca prezentul volum este o selectie a unor momente importante pe care le-am tratat de-a lungul anilor la cursul de istoria literaturii japoneze, si nu o prezentare cronologica, completa, a perioadei vechi si medievale.
Prima editie a acestei carti a aparut in 2008 si continea doar primele trei capitole, fara fragmentele din Ise Monogatari si Heike Monogatari, care au fost adaugate la editia a doua, in 2013. La aceasta a treia editie am adaugat ceea ce a fost gandit la inceput ca un volum separat, anume partea despre literatura medievala si premoderna. Perspectiva din care am abordat materia este una preponderent istorica, scopul cartii fiind de a oferi cadrul necesar pentru intelegerea operelor literare japoneze pe care cititorii romani le pot citi in traducere sau chiar in original. Comentariilor istorice si critice le-am adaugat pentru exemplificare si cateva fragmente de opere literare, fie ele proza sau poezie, atat in japoneza cat si in traducere romaneasca. Traducerile ale caror autori sunt mentionati au fost realizate de studentii din mai multe serii, cu care am abordat acest format de curs, iar celelalte imi apartin.
Cea mai calda recunostinta doresc s-o adresez doamnei Presedinte a Senatului Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, Prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, cat si domnului Prof. univ. dr. Momcilo Luburici, Presedinte si fondator al universitatii, pentru atmosfera de inalta tinuta stiintifica pe care au stiut sa o asigure inca de la inceputurile activitatii universitare, incurajand cercetarea si formarea unor cadre didactice si a unor studenti de elita. Exemplul domniilor lor a inspirat cele mai bune ganduri si realizari ale autoarei, cat si dorinta de a duce cercetarea si studiul culturii japoneze cat mai departe posibil.
Prima editie a acestei carti a aparut in 2008 si continea doar primele trei capitole, fara fragmentele din Ise Monogatari si Heike Monogatari, care au fost adaugate la editia a doua, in 2013. La aceasta a treia editie am adaugat ceea ce a fost gandit la inceput ca un volum separat, anume partea despre literatura medievala si premoderna. Perspectiva din care am abordat materia este una preponderent istorica, scopul cartii fiind de a oferi cadrul necesar pentru intelegerea operelor literare japoneze pe care cititorii romani le pot citi in traducere sau chiar in original. Comentariilor istorice si critice le-am adaugat pentru exemplificare si cateva fragmente de opere literare, fie ele proza sau poezie, atat in japoneza cat si in traducere romaneasca. Traducerile ale caror autori sunt mentionati au fost realizate de studentii din mai multe serii, cu care am abordat acest format de curs, iar celelalte imi apartin.
Cea mai calda recunostinta doresc s-o adresez doamnei Presedinte a Senatului Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, Prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, cat si domnului Prof. univ. dr. Momcilo Luburici, Presedinte si fondator al universitatii, pentru atmosfera de inalta tinuta stiintifica pe care au stiut sa o asigure inca de la inceputurile activitatii universitare, incurajand cercetarea si formarea unor cadre didactice si a unor studenti de elita. Exemplul domniilor lor a inspirat cele mai bune ganduri si realizari ale autoarei, cat si dorinta de a duce cercetarea si studiul culturii japoneze cat mai departe posibil.
„Poezia la o suta de ani dupa Kokinshu: Izumi Shikibu (cca. 976-1033)
A fost doamna de onoare la curtea imparatesei Akiko, pe care a servit-o si Murasaki Shikibu. Este recunoscuta pentru jurnalul sau si multe poeme (colectia sa personala, Izumi Shikibu Shu, contine aprox. 15oo de waka, din care 240 au fost incluse in antologiile imperiale).
In jurul anului 999 se pare ca s-a casatorit cu Tachibana Michisada, care era guvernator al provinciei Izumi in acea perioada. In primul an al casatoriei a intrat intr-o relatie cu printul Tametaka, fiu al Imparatului Reizei (domneste intre 967 si 969). Tametaka moare in 1002, la 26 de ani. A fost criticat de contemporani pentru viata de placeri pe care a dus-o – se pare ca a depasit masura pana si pentru standardele epocii Heian. In primavara lui 1003 Izumi il cunoaste pe fratele mai mic al lui Tametaka, printul Atsumichi. El o va lua la palatul sau – in a 18-a lunii a 12-a, potrivit jurnalului lui Izumi – si o va trata cu cea mai mare importanta, desi avea si o sotie principala de rang foarte inalt.
Cativa ani Izumi Shikibu a dus o viata stralucitoare, cel mai celebru episod fiind participarea sa la festivalul de la Kamo, in 1005, in trasura printului Atsumichi. Acesta si-a etalat iubita si kimonourile sale superbe care atarnau in spatele trasurii. Atsumichi a murit in 1007, la 27 de ani, si urmatorul eveniment important din viata lui Izumi a fost serviciul la curtea Imparatesei Akiko (sau Joto Mon’in, 988-1074), impreuna cu Murasaki Shikibu. Aceasta scrie despre Izumi in jurnalul sau: Ce interesant scrie Izumi Shikibu. Totusi ce persoana dizgratioasa este (literal abandonata, keshikaranu).
La curtea imparatesei, Izumi a atras atentia lui Fujiwara Yasumasa (958-1036), un curtean de rang mai mic, mai apropiat de pozitia ei sociala decat fusesera cei doi printi. S-a casatorit cu el si l-a insotit probabil la posturile sale in administratia provinciala.
Fiica lui Izumi Shikibu – Koshikibu, adica Mica Shikibu a continuat oarecum cariera mamei sale. A fost si ea poeta si renumita prin amorurile sale, dar a murit la nastere in 1025.”
Codul cartii: PUN978-606-26-0845-3
