Intre prestigiul numelui si nedreptatea istoriei

Intre prestigiul numelui si nedreptatea istoriei – Generalul Traian Grigorescu, fiul eroului de la Marasesti

In razboi am facut maxim din ceea ce situatia campului de lupta mi-a permis. Am suferit dureri fizice si morale atroce pentru prestigiul si demnitatea de ofiter. Am servit pe rege spunandu-i totdeauna cu orice pret numai adevarul si inchinand printului mostenitor toata priceperea mea de pedagog si inima de soldat. Nedreptatit in armata, cum s-a evidentiat mai curand decat credeam, am cerut sa fiu trecut in rezerva. Chemat prin surpriza in administratia tarii ca rezident regal, am inteles sa fiu de folos si cred ca am facut si realizat maximum ce se putea realiza, in timp de un an, cat am lucrat fara ragaz. Cand am parasit rezidenta, am lasat in toate domeniile, cu toata vitregia timpurilor, un program si o situatie financiara care s-ar fi putut remarca, daca interesa pe cineva. Am indeplinit datoria trista de a evacua in conditii optime populatia romaneasca si avutul Dobrogei de sud si de a face proiecte necesare colonizarii, fara a releva ce efort a reprezentat aceasta operatiune. Tot ce am facut fara ragaz a fost in modestia celui ce socoteste ca o datorie a inchina totul tarii. – General Traian Grigorescu