Frati de cruce spune povestea emotionanta si in acelasi timp incredibil de amuzanta a doi prieteni aflati la periferia societatii, care incearca sa se integreze in lume, sa devina „oameni normali”. Elling, un barbat timid, nevrotic, posesor al unei imaginatii debordante si hiperactive, si Kjell Bjarne, prietenul sau cel mai bun, un urias slobod la gura, indaratnic si complet ostil schimbatului lenjeriei intime, tocmai au fost eliberati dintr-o institutie psihiatrica. Acum impart, impreuna cu cele doua pisici ale lor, un apartament in Oslo si se straduiesc sa faca fata provocarilor vietii cotidiene: sa-l multumeasca pe Frank, asistentul social care-si baga mereu nasul in viata lor, sa aiba grija de Reidun Nordsletten, vecina lor insarcinata, sau sa invete in sfarsit care-i faza cu vorbitul la telefon.
Ambjornsen creeaza, din incercarea lui Elling de a se integra in lumea din afara coconului protector al casei sale, o comedie duioasa, desi niciodata siropoasa. Il inzestreaza pe Elling cu o voce copilaresc de directa, careia ii adauga insa un strop de furie, suficient cat sa transforme tonul cartii intr-unul captivant si excentric. – The Guardian
Romanul sta la baza filmului Elling, nominalizat la Oscar, categoria Cel mai bun film strain, in 2002.
Fragment din romanul „Frati de cruce” de Ingvar Ambjornsen:
„O jumatate de ora mai tarziu, dupa ce inspectase mai intai situatia din cutia de prajituri, se baga in pat, cu coada intre picioare. Isi pusese izmene curate si avea parul ud. Ma hotarasem sa nu mai amintesc de incident daca nu voia sa-l pomeneasca el. Dupa ce trecui si eu pe la baie si stinsei lumina, zise :
– Nu-i asa rau, Elling, nu? Locul nostru si toate astea… O pisica de fiecare. Acum ne mai trebuie doar cate o femeie si…
– Tine-o tot asa cum ai facut asta-seara, ii zisei. Spala-te regulat si toate o sa se rezolve de la sine. Daca nu, cu siguranta nu va fi nicio fata.
– Cum asa?
Nici nu ma obosii sa raspund. Nu mai tineam sirul serilor petrecute explicandu-i ce le place si ce nu le place femeilor. Adusesem in discutie problema igienei personale de atatea ori incat nu mai ramanea nimic de adaugat. Sunt sigur ca o exista si vreo femeie careia sa-i placa in cocina, numai ca e o diferenta intre animalele puturoase si oamenii puturosi.
Suspina.
– Ma intreb la ce ora se trezeste Piper dimineata.
– Devreme, fara indoiala, ii raspunsei. Cand vine vorba de pisici, trebuie sa fii pregatit pentru orice.
Chicoti infundat pe intuneric.
– Cand i-am vazut fata aia haioasa… Mustata aia tampitica… Pur si simplu trebuia sa-l cheme Piper.
– Nu gasesc un nume pentru al meu, zisei. Si era adevarat. Imi tot storsesem creierii, dar nu-mi venise niciunul. Era o situatie penibila, eram complet blocat.
– Mons e un nume foarte bun.
– Nu! Exista in tara doua sute de mii de motani cu numele asta.
– OK, OK ! O sa gasesti tu ceva. Mai important e ca avem pisicile. La naiba, Elling, cred ca o sa ne distram pe cinste cu ele.”
Codul cartii: ALL978-973-724-452-9
