In cea de a treia carte a Trilogiei Dansatorului, Iris Johansen ne aduce in lumea zilelor noastre. Statuia de o exceptionala valoare, Dansatorul Vantului, continua sa fascineze si sa ramana subiect de intrigi. Un scriitor de romane politiste are o idee care ar putea duce la aflarea identitatii membrilor unei bande ce terorizeaza Europa si a hotilor unor lucrari de arta inestimabile.
Fragment din romanul Fascinatia Dansatorului, de Iris Johansen
„Zambetul i se sterse incet in timp ce o privea cum se indeparteaza de casa si incepe sa urce dealul. Aproape ca se daduse de gol. Era evident ca femeia avea o problema de proportii in ceea ce-l privea pe tatal ei si nu se purta prea bine atunci cand i se puneau intrebari, iar pasiunea ei pentru Dansatorul Vantului era clar in afara teritoriului sau. De ce dracu’ nu fusese in stare sa lase de-o parte subiectele astea doua? Ultima saptamana de cand se intalneau acolo, fusese probabil, cea mai erotica si mai satisfacatoare saptamana din cate cunoscuse vreodata. Se asteptase ca dorinta lor sa scada in cateva zile, dar se impreunau cu aceeasi pasiune din prima noapte in campul cu iasomie. Caitlin era de o voluptate naturala si o companie stimulanta.
Voia mai mult.
Gandul acesta il surprinse. Voia sa o cunoasca. La inceput, crezuse ca era exact asa cum parea sa fie o femeie pragmatica, directa, a carei putere statea in dragostea ei pentru Vasaro si in oamenii pe care ii adapostea. Dar, curand, devenise constient ca era si o creatura de o pasiune intensa si impulsuri pe care incerca sa le controleze tinandu-le sub o aparenta detasata. Demonstrase ca are umor, si asta il surprinsese, si era, evident, mai mult mama decat fiica pentru Katrine. De Jacques era legata puternic, dar nu exista nimic dintr-o relatie tata-fiica; erau egali si parteneri. Ea era unul dintre lucratori si totusi adesea era fortata sa se deosebeasca de ei. De cate ori o studia, descoperea o noua fateta care il intriga si il indemna sa descopere mai mult.
Se apropia prea mult de el.
Intelegerea acestui lucru il facu sa se cutremure. O adusese intentionat in acest punct pentru a-si asigura lui insusi o provocare. Dar ceva nu mersese cum trebuie.”
Fragment din romanul Fascinatia Dansatorului, de Iris Johansen
„Zambetul i se sterse incet in timp ce o privea cum se indeparteaza de casa si incepe sa urce dealul. Aproape ca se daduse de gol. Era evident ca femeia avea o problema de proportii in ceea ce-l privea pe tatal ei si nu se purta prea bine atunci cand i se puneau intrebari, iar pasiunea ei pentru Dansatorul Vantului era clar in afara teritoriului sau. De ce dracu’ nu fusese in stare sa lase de-o parte subiectele astea doua? Ultima saptamana de cand se intalneau acolo, fusese probabil, cea mai erotica si mai satisfacatoare saptamana din cate cunoscuse vreodata. Se asteptase ca dorinta lor sa scada in cateva zile, dar se impreunau cu aceeasi pasiune din prima noapte in campul cu iasomie. Caitlin era de o voluptate naturala si o companie stimulanta.
Voia mai mult.
Gandul acesta il surprinse. Voia sa o cunoasca. La inceput, crezuse ca era exact asa cum parea sa fie o femeie pragmatica, directa, a carei putere statea in dragostea ei pentru Vasaro si in oamenii pe care ii adapostea. Dar, curand, devenise constient ca era si o creatura de o pasiune intensa si impulsuri pe care incerca sa le controleze tinandu-le sub o aparenta detasata. Demonstrase ca are umor, si asta il surprinsese, si era, evident, mai mult mama decat fiica pentru Katrine. De Jacques era legata puternic, dar nu exista nimic dintr-o relatie tata-fiica; erau egali si parteneri. Ea era unul dintre lucratori si totusi adesea era fortata sa se deosebeasca de ei. De cate ori o studia, descoperea o noua fateta care il intriga si il indemna sa descopere mai mult.
Se apropia prea mult de el.
Intelegerea acestui lucru il facu sa se cutremure. O adusese intentionat in acest punct pentru a-si asigura lui insusi o provocare. Dar ceva nu mersese cum trebuie.”
Codul cartii: ORI973-736-108-0
