Dragostea unui tata care nu a avut tata

Cartea  Dragostea unui tata care nu a avut tata contine trei scrisori de la tatal inca tanar pentru fiica sa, despre viata de dinaintea amintirilor ei si sfaturi pentru viata, cat si un dialog intre cei doi aflati la aceeasi varsta (35 de ani), inspirat din Terapia Gestalt – tehnica scaunul gol. Si nu doar atat!

Munca, framantarile, visurile si dragostea multor generatii de oameni care au vaslit vremuri intregi prin furtuna pentru a trece valuri inalte, pe care astazi cu greu ni le putem imagina, pentru ca eu, sau poate tu, copiii tai sau poate copiii copiilor tai sa ajunga la mal, s-au impletit intr-un fir pe care te rasucesti de acum si tu, adaugandu-ti peste un timp priceperea, eleganta, curajul si dragostea peste toate cele ce au fost. Asta inseamna NOI, familia noastra, iar tu esti o intindere, un val de usurare, un ram al unui arbore mare si batran, si viu. Vocea ta este vocea mea si a tuturor celor datorita carora traim, iubim si suntem ceea ce suntem.
Sa stii in inima ta ca oriunde m-as afla, oricand si oricat de departe in timp sau in spatiu, dragostea mea pentru tine te va inveli ca o haina de lumina, te va hrani, te va proteja si nu te va parasi niciodata, pentru ca am fost unul si acelasi, si asa vom ramane mereu!
In infinitul asta ciudat, printre miliarde de clipe si fire de praf, suntem aici, impreuna. Asa s-a intamplat, sa fii a mea, sa te iubesc. Pe veci!
Cu dragoste,
Tata

Cartea lui Andy Hertz, Dragostea unui tata care nu a avut tata, este o confesiune sincera, onesta, emotionanta si, de aceea, convingatoare, despre relatia copii-parinti. Ramas fara parinti de la 14 ani, autorul umple la maturitate golul pe care l-au lasat acestia in viata lui. Rememoreaza, intelege si converteste toate gandurile intr-o carte-mesaj pentru fiica lui. Veti vedea, nu este doar pentru ea, ci pentru toti copiii care vor sa afle cine sunt si cum gandesc parintii lor. Fiind povestea propriei lui vieti, rodul experientei, cartea poate face mai mult decat un tratat de parenting. Un psiholog reprosa la un moment dat ca, in scolile noastre nu se pregatesc copiii pentru „pierderile inevitabile”, asa cum ar fi moartea unui parinte, un accident sau o boala grava. Nici pe Andy nu l-a pregatit nimeni. A trecut singur peste greutati. Acum ne arata si cum. Nu e o reteta, este o marturie pe care ne-o ofera cu generozitate si care ne poate ajuta. Andy face parte din generatia tanara a oamenilor liberi. Este copilul tranzitiei post-comuniste si al unei tranzitii generationale. De aceea, aceasta carte nu este utila doar copiilor, ci si parintilor generatiei autorului. Ea ofera calea spre intelegere intre doua lumi, exact cand e mai mare nevoie de ea. – Ruxandra Hurezean, jurnalist si scriitor