In stabilirea profilului barbariei in structura vietii contemporane, autorul cartii se straduie sa surprinda orice forma a degradarii umanului, incepand cu desocializarea vietii si terminand cu distrugerea acesteia. Prin urmare, exista in carte o tendinta de a nu scapa ceva din acest tablou. Aceasta tendinta este vizibila in tot cuprinsul lucrarii, dupa cum la fel de pregnanta este si capacitatea autorului de-a excela intr-un limbaj apropiat eseului. – Vasile Morar
Valorilor fundamentale pe care s-a ridicat istoric cultura si umanismul european, curajul, dreptatea, intelepciunea, cumpatarea, smerenia, mila, iertarea, pacea, bunatatea, stapanirea de sine etc., in fond atributele morale ale umanitatii generice sunt pervertite si inlocuite cu himerele legate de hedonism, de progresul tehnic si economic. Barbarul actual si-a pierdut constiinta critica si reflexia independenta sub presiunea non-valorilor civilizatiei si doreste, din rasputeri, sa devina altcineva. Barbarul a fost in mentalul colectiv, mereu, celalalt, acum civilizatul lupta cu ardoare sa fie altul. Nu pierderea valorilor morale este problema modului actual de viata, subliniaza in mai multe locuri autorul, ci faptul ca s-a pierdut constiinta acestei pierderi. – Constantin Aslam
Fragment din cartea „Dimensiuni si perspective etice asupra barbariei actuale” de George Colang:
„1.4. De la salbatic la barbar
Un accent al barbariei, care merita a fi tratat aici, mai ales pentru buna formulare a argumentului acestei carti, este acela de naturalete. Nu numai ca avem de a face cu o complementaritate cand vorbim de barbarie si civilizatie, dar avem si un cuplu format din natural si barbar. Aproape in toate incercarile epistemice de a prinde in hatisuri barbarul, gasim ideea de naturalete pregnanta. De unde putem ajunge foarte usor la ideea de artificialitate in postmodernism. Dar, pana atunci, sa vedem ce presupune naturalul barbarului.
In primul rand, Montaigne, in Eseuri, pune problema destul de abrupt: „fiecare numeste barbarie ceea ce nu-i sta in fire […] putem deci foarte bine sa-i numim barbari, luand in consideratie regulile ratiunii, dar nu luandu-ne in consideratie pe noi, care ii depasim in orice fel de barbarie.” Aici, Montaigne deja sugereaza ca animalitatea specifica barbarului nu depaseste cu mult pretentiile civilizatului care isi aroga un statut inalt. Cu alte cuvinte, diferenta este data de gradul de sofisticare, atat si nimic mai mult. Tot asa, regasim in jurnalele de bord, literatura de calatorie, mai ales cu tenta etnografica, dar si in cea fictionala mitul salbaticului in toata complexitatea sa.
Construit din imaginarul perfid al civilizatului, barbarul este acumtransformat intr-o fiara nemiloasa, inumana, lipsita de darul articularii. Barbari erau si popoarele migratoare dinspre Asia in Europa, dar si nomazii. Mai tarziu, barbare, primitive vor fi fost popoarele colonizate, cucerite, amerindienii, negrii, africanii, indienii.
Practic, lipsa de sofisticare devenea sinonim cu barbaria, iar mai departe cu nemilosul crud al barbariei. Avem aici o reciprocitate care starneste monstri, dar mai ales inchipuiri zamislite din imaginarul colectiv. Nimeni nu stie in esenta cum sta problema barbariei, dar toti la unison danseaza in jurul ideii de cruditate. Ba chiar mai mult, de celalalt de monstru.”
Codul cartii: EIK978-606-711-957-2
