Cutremurarea temeliilor ( The Shaking of the Foundations, 1948), este una din cartile care l-au facut cunoscut pe Paul Tillich in afara mediilor filosofice sau teologice, aducandu-i foarte repede celebritatea. Scrisa la scurta vreme dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial – eveniment care prin atrocitatile si milioanele de victime pe care le-a produs a zdruncinat toate valorile pe care se intemeiase umanitatea pana la acea data, cartea este o meditatie grava asupra conditiei umane in noile conditii create de durerosul conflict. Temeliile de pana atunci ale relatiilor omului cu semenii, cu lumea si cu el insusi au fost intr-atat de clatinate incat vechile solutii s-au dovedit neputincioase, fiind necesare noi abordari, noi solutii. In ciuda acestei experiente tragice, eshatologia lui Tillich nu se construieste atat pe nelinistea sau angoasa apropierii iminente a sfarsitului, cat mai ales pe speranta neclintita intr-un viitor mai bun.
Cand pamantul imbatraneste si piere, cand natiunile si popoarele mor, Dumnezeu schimba aspectele fiintei Sale infinite. El este temelia pe care sunt asezate toate temeliile; iar aceasta temelie nu se poate surpa. Exista ceva imuabil, neschimbator, de nezdruncinat, etern, care se manifesta in lumea noastra trecatoare si muritoare. La limita finitului, infinitul devine vizibil; in lumina Eternului, se vede efemeritatea temporalului…. Daca temelia acestui loc si a tuturor locurilor incepe sa se clatine, raman doar doua variante: disperarea, care este certitudinea pieirii eterne sau credinta, care este certitudinea mantuirii eterne. „Lumea se va prabusi, dar mantuirea mea nu cunoaste sfarsit”, spune Domnul. Aceasta este ceea ce trebuie sa numim religie sau, mai precis, temeiul religios al tuturor religiilor. – Paul Tillich
Cand pamantul imbatraneste si piere, cand natiunile si popoarele mor, Dumnezeu schimba aspectele fiintei Sale infinite. El este temelia pe care sunt asezate toate temeliile; iar aceasta temelie nu se poate surpa. Exista ceva imuabil, neschimbator, de nezdruncinat, etern, care se manifesta in lumea noastra trecatoare si muritoare. La limita finitului, infinitul devine vizibil; in lumina Eternului, se vede efemeritatea temporalului…. Daca temelia acestui loc si a tuturor locurilor incepe sa se clatine, raman doar doua variante: disperarea, care este certitudinea pieirii eterne sau credinta, care este certitudinea mantuirii eterne. „Lumea se va prabusi, dar mantuirea mea nu cunoaste sfarsit”, spune Domnul. Aceasta este ceea ce trebuie sa numim religie sau, mai precis, temeiul religios al tuturor religiilor. – Paul Tillich
Codul cartii: HER973-7970-88-6
