Cele mai frumoase legende ale lumii

Repovestirile oferite de Katharina Neuschaefer in Cele mai frumoase legende ale lumii alcatuiesc o intreprindere plina de nerv. Plamada legendara originara, cea clasica si atat de fermecatoare, a fost prelucrata de autoare intr-o maniera antrenanta, adaptata puterii de intelegere a copiilor, si prefacuta in texte ce confera lecturii – de unul singur sau in tovarasia celor mari – atributul unei placeri fascinante.
Cartea rezerva surpriza redescoperirii atator si atator eroi clasici – Nibelungii si Siegfried, Wilhelm Tell, Barbarossa, Robin Hood, Rtibezahl, Duhul Muntilor si Olandezul Zburator – dar si a captivantelor legende despre Regele Arthur si cavalerii Mesei Rotunde, despre Ulise, Heracle, Isis si Osiris sau Romulus si Remus.

Ilustratiile semnate de Felix Eckardt surprind dramatismul coplesitor al legendelor intr-o maniera expresiva si imprumuta acestei culegeri virtutea unei adevarate carti de familie. 

In Asgardr, fiecare zeu avea indatorirea lui. Fiul cel mare al lui furtunosul Thorr, veghea ca stapanirea pe mai departe a zeilor sa nu fie stirbita de uriasii cei mereu pusi pe harta. Caci, chiar daca, atunci cand avusese loc impartirea taramurilor, Odinn se ingrijise sa-i surghiuneasca pe uriasi in salbaticia numita Utgardr, departe de taramurile locuite, mereu se ajungea ca namilele acelea sa nu ia in seama fruntariile si sa dea navala in tinuturile in care locuiau oamenii. Ei, si odata aflati acolo, uriasii pustiau campurile si faceau casele una cu pamantul, starneau pravaliri de stanci sau aruncau vreun blestem amarnic asupra vitelor, astfel ca acestea ajungeau sa se imbolnaveasca. Iar daca nici Thorr nu le-ar fi inabusit in chip repetat napadelile, n-ar mai fi tinut mult si s-ar fi pomenit cu ei marsaluind catre Asgardr pe Bifrst, puntea-curcubeu, pentru a pune capat stapanirii zeilor.

Intr-o buna zi, asa precum o facuse de atatea ori, Thorr porni sa dea o raita prin pamanturile uriasilor. Thjalfi, slujitorul lui, alaturi de prietenul semizeu Loki il insotira. De cum se pogori insa noaptea, se intampla de intrara intr-un codru intunecos si-atunci isi alesera loc de popas borta. Curand, cei trei adormira. Numai ca, in puterea noptii, Thorr si fartatii lui sarira tustrei in picioare, caci pamantul din fata gurii bortei aceleia incepuse sa se cutremure, sa trosneasca si sa paraie. Iar daca, spre dimineata, iesira si ei la vedere, dadura nas in nas cu al mai namilos urias care le fusese si lor dat sa vada vreodata. Acesta statea intins cat era de lung si sforaia de se cutremurau copacii din jur.”