Fragment din cartea „Carticica lui Bob, un motan cu scoala vietii”, de James Bowen
„Cu totii avem nevoie de spatiu
Cu cat incep sa-l cunosc mai bine pe Bob – si stilul lui pisicesc cu atat imi dau seama mai bine ca nu suntem chiar atat de diferiti, pana la urma. Si, odata ce am realizat asta, am inceput sa inteleg si ce anume l-ar face sa se simta acasa.
De exemplu, auzisem ca pisicile sunt foarte teritoriale. Isi folosesc glandele de miros de pe labe si gherute ca sa-si lase mirosul pe oriunde trec. Din motivul acesta se freaca de mobila si-si ascut ghearele pe ea – si pe noi, s-ar parea. Asa se asigura ca locul respectiv e unul „sigur”.
Cu ceva timp in urma il convinsesem pe Bob sa renunte la asta impingandu-1 usor cand se apuca sa traga cu ghearele de un scaun vechi pe care-l aveam intr-un colt.
Mi-a picat fisa abia cand m-a vizitat un prieten cu cainele lui, un labrador negru. Cand a dat cu ochii de caine, Bob si-a arcuit spinarea, a inceput sa scuipe si s-a retras intr-un colt, unde era in siguranta. Cainele l-a latrat de vreo doua ori, dar s-a linistit repede. Bob il privea ca un uliu. In clipa in care cainele a iesit pe usa, s-a apucat de treaba, a umblat prin toata casa frecandu-se si zgariind toate lucrurile.
„Isi revendica teritoriul”, mi-am spus.
Tuturor ne place sa aveam locul nostru. ”
Codul cartii: POL978-973-46-7719-1
