Evanghelistul Matei spune adresantilor Evangheliei sale ca Mantuitorul Iisus Hristos, atunci cand vorbea, „spunea” si „transmitea”. Spunea, invatand, si transmitea har, predicand! Aceasta este si concluzia cu care el incheie, in Evanghelia sa, reactarea Predicii de pe Munte a Mantuitorului Hristos: „Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui, ca ii invata ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor” (Mt 7, 28-29). Asadar, cuvantul lui Iisus avea putere si autoritate. El nu suna doar, ci misca inimi, biciuia moravuri si caractere indoielnice (cf. Mt 23), transforma vieti. Asa se face ca toate cuvantarile si dialogurile Sale se incheie cu un mesaj exprimat direct sau indirect. In acest mod, isi actualiza, de fapt cuvantul. Altfel, ar fi ramas unul rostit nu si auzit. Cuvantul auzit este doar acela care transmite un mesaj. Cel neactualizat, este doar unul ascultat. Tocmai la nevoia auzirii si a priceperii, nu a ascultarii, acestui mesaj actualizat al cuvantului Sau se referea la Iisus atunci cand, imperativ, a rostit: „Cine are urechi de auzit, sa auda”! (nu sa asculte!) (Mt 13,9)
Codul cartii: REN978-606-607-243-4
