Traducere din limba greaca veche de Laura Enache. Studii introductive de N. Papatriandafillou – Theodoridis si T. Yiankou traduse din limba neogreaca de Emanuel Dumitru. Editie ingrijita de Pr. Dragos Bahrim
Asadar, la acest cinstit si umbros pom impreuna cu Pastorul cel Bun si cu Mirele, facand aluzie mireasa, zicea astfel: Vesteste-mi mie, Cel pe care L-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, ca ranita de dragoste sunt eu, arata-mi mie chipul Tau, adica intruparea Ta mantuitoare, si fa-mi auzit glasul tau, adica dumnezeiestile invataturi. Caci glasul Tau e placut, adica mai inalt decat cele profetice si decat orice glasuri, si chipul Tau, frumos. Caci eu sunt floare din campie si crinul din vai, vesteste-mi, Cel pe care l-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, oare nu cumva pe intreitul acela pom din munte, pe Golgota? Vesteste-mi unde-Ti pasti turmele, unde Te culci la amiaza.
Cautandu-te, asadar, pe muntele Golgotha, l-a amiaza, Te voi gasi numaidecat pe Tine dormind pe intreitul pom. Acolo, zice, in muntele acela, pe pin, pe cedru si pe chiparos, pe intreitul pom desfatat, Ma vei gasi dormind. La amiaza Eu Mesia, in mijlocul pamantului in locul Capatanii si pe Golgotha de voie voi dormi si Ma voi trezi si voi paste turmele Mele. – Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru
Fragment din cartea „Scrieri 3: Panegirice” de Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru
„Al Sfantului Neofit Monahul si Zavoratul, Cuvant de lauda la Sfantul Mare Mucenic al lui Hristos, Mamant si despre parintii lui
Asadar, la acest cinstit si umbros pom impreuna cu Pastorul cel Bun si cu Mirele, facand aluzie mireasa, zicea astfel: Vesteste-mi mie, Cel pe care L-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, ca ranita de dragoste sunt eu, arata-mi mie chipul Tau, adica intruparea Ta mantuitoare, si fa-mi auzit glasul tau, adica dumnezeiestile invataturi. Caci glasul Tau e placut, adica mai inalt decat cele profetice si decat orice glasuri, si chipul Tau, frumos. Caci eu sunt floare din campie si crinul din vai, vesteste-mi, Cel pe care l-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, oare nu cumva pe intreitul acela pom din munte, pe Golgota? Vesteste-mi unde-Ti pasti turmele, unde Te culci la amiaza.
Cautandu-te, asadar, pe muntele Golgotha, l-a amiaza, Te voi gasi numaidecat pe Tine dormind pe intreitul pom. Acolo, zice, in muntele acela, pe pin, pe cedru si pe chiparos, pe intreitul pom desfatat, Ma vei gasi dormind. La amiaza Eu Mesia, in mijlocul pamantului in locul Capatanii si pe Golgotha de voie voi dormi si Ma voi trezi si voi paste turmele Mele. – Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru
Fragment din cartea „Scrieri 3: Panegirice” de Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru
„Al Sfantului Neofit Monahul si Zavoratul, Cuvant de lauda la Sfantul Mare Mucenic al lui Hristos, Mamant si despre parintii lui
Binecuvinteaza, parinte,
1. Mamant cel mare si vestit si podoaba mucenicilor lui Hristos, ocrotitorul ranitilor, tamaduitorul cumplitelor dureri si dumnezeiescul slujitor, cel ce usuca ranile si face sa dispara cu usurinta mirosurile cele urate, cel care curata puroiul ranilor demonice, cel ce are cutia cu leacuri dumnezeiesti cu adevarat, doctor fara de arginti si vindecator al celor ce alearga cu credinta la sfanta lui racla. Cel ce a socotit ca nimic nechezaturile tiranilor celor uratori de Dumnezeu, cel ce caznele lor le socotea ca pe niste sageti de prunci, intarit fiind de sus. Cel ce a primit vrednicia stramosului Adam de dinaintea caderii, ca unul care avea puterea de la Dumnezeu asupra caprelor salbatice imblanzite si imblanzite de tot. Acesta le mulgea pe ele ca pe niste oi credincioase si facea branza, spre hrana lui si a altor saraci. Cel care nu a jertfit lui Dumnezeu precum Abel cele mai bune oi, ci, aducandu-se pe sine jertfa lui Dumnezeu, prin mucenicie si feluritele chinuri, ne cheama astazi pe noi sa-L slavim pe Dumnezeu prin el. Caci astazi, parasind vremelnicia acestei vieti, a alergat la viata cea nesfarsita si la locasul cel luminos. Pentru aceea si noi astazi suntem datori a lauda fericita lui pomenire de fiecare an.
2. Patria lui era tara Paflagoniei, desi acum tara cereasca il poarta pe el, bucuros fiind, iar parintii lui, Teodot si Rufina, asa se numeau, erau evlaviosi si in acelasi timp vestiti, fiind copii din parinti patricieni. Dar avand dragoste dumnezeiasca fata de credinta crestina si indraznind in dreapta credinta, au fost invinuiti de Alexandru, guvernatorul local al unei cetati, Gangras, care avea porunca de la mai-marii sai sa-i pedepseasca pe crestinii care nu puteau fi convinsi sa cinsteasca pe zei. infatisandu-se, asadar, Teodot la judecata lui Alexandru, acesta il silea sa jertfeasca idolilor, iar acela socotea ca pe o prostie baiguielile lui. Dar fiindca nu se cuvenea sa insulte pe fiii unor patricieni sau sa-i cerceteze fara porunca imparateasca, il trimite pe el la Faust, guvernatorul Cezareei eparhiei Capadociei. Acestuia i-a urmat si Rufina, care era ingreunata de sarcina cu Mamant, mu-cenicul lui Hristos. ”
Codul cartii: DOX978-606-666-570-4
