Any Dragoianu nu-si calmeaza intru totul angoasele, dar are acces la reflectii mai profunde. Daca pozele de vitrina exista si ele, poeta le echilibreaza bine cu versuri mai adanci si mai confesive. Camasa de forta a devenit confortabila. Poeziile au inca destul din disperarea cu care „femeia” care se juca periculos cu focul voia sa incendieze lumea. Privirea este insa mai larga, se simte o tentatie a impacarii cu Universul si cu destinul. Contez in continuare pe Any Dragoianu si cred ca trebuie sa urmarim cu atentie maturizarea ei promitatoare, textele tot mai ofertante si mereu vitale. – Horia Garbea
Umbra mea urca pe scena
se masoara cu verbele
ingramadite in pieptul actorilor
nimeni nu raspunde la provocare
un control absolut al cortinei
regizorul tresare
am facut ceva gresit
spectatorii incep sa rada
umbra mea
alba ca o statuie
se clatina spre stanga
unde Ana si Manole incearca un dialog
ciucurii cortinei se lipesc
pe pieptul actritei
odata cu mortarul
umbra inainteaza vulgar
depaseste toate granitele baladei
nu detin controlul
cineva a facut o farsa
poate un amant secret
care vrea sa-l alunge pe mesterul ingamfat
cine sunt eu
si de ce e atat de ingusta scena
spectatorii aplauda ca la un show de duzina
brusc umbra mea se retrage
intelegand neputinta schimbarilor istorice
intr-un cadru perfect
Ana isi plange de veacuri
trupul/frumusetea/pruncul
Codul cartii: NEU978-606-8975-71-9
