Dupa cum se stie, Primul Razboi Mondial a fost rodul otravit al contradictiilor dintre Marile Puteri ale Europei in secolul al XIX-lea. Desigur, contradictii au existat si mai inainte, dar acum obiectivele urmarite de aceste Puteri au devenit mai diversificate, fiind prezenta in permanenta dorinta lor de a imparti si reimparti teritoriile aflate sub stapanirea Imperiului Otoman si sferele de influenta. Abordarea zonala a istoriei romanilor din timpul si imediat de dupa Primul Razboi Mondial este conventionala, pentru ca exista un anumit raport intre particular si general, intre unitate si ansamblu in orice creatie. Victor Hugo, la vremea lui, scria ca „un inceput poate fi un intreg”, asa cum si un arbore este un intreg care, desi apartine vietii izolate el „vesteste padurea”. Tot astfel si evenimentele din Brasov si Tara Barsei fac parte din marea epopee a poporului roman si s-au intrepatruns cu cele din alte zone operationale, conditionandu-se reciproc. Desigur, in planul general de operatiuni militare patrunderea trupelor romane in Transilvania prin zona Brasovului si a Tarii Barsei s-a facut concomitent cu actiunile similare din alte zone ale Muntilor Carpati, dar eliberarea Brasovului si a imprejurimilor sale poarta in sine nu numai o importanta tactica si strategica pentru Armata Romana, ci si una morala, pentru ca prin Brasov si Tara Barsei a fost atacata frontal stapanirea nedreapta, austro-ungara, asupra poporului roman din Transilvania.
Codul cartii: EIK978-606-711-913-8
