Dezmat in unu

Odata trezit fiorul dragostei in el, acesta incepe sa caute in jurul lui prototipul de prietena perfecta, dar are sansa sa descopere un nou tip de persoana, si anume pe Lucretia, o fata de bani gata care il foloseste doar pentru a mai iesi din casa, naratorul descoperind ulterior ca prietenul ei era plecat in acele zile.

Desi pana in acel moment al vietii parintii lui mai avusesera discutii in contradictoriu, el nu s-a asteptat niciodata ca ei sa divorteze si mai ales ca mama sa sa fie asa „slaba de inger”, avand pana si dorinta de sinucidere la aflarea vestii. Datorita doamnei Ica protagonistul reuseste sa-si salveze mama, in ciuda faptului ca aceste lucruri il marcheaza destul de puternic.

Intors la tara pentru vacanta isi mai incearca o data norocul cu Zoe, dar inima lui bate pentru Amalia, aceasta urmand sa fie iubita lui pentru intreaga vara. La sfarsitul vacantei se desparte de ea sub motivul  ca „trairea a fost atat de intensa[…]ca ajunseseram la secatuire”. Din cauza momentelor tensionate traite alaturi de Amalia, el recunoaste pentru prima oara ca se bucura de inceperea scolii. Dupa un timp anuntat fiind ca bunica lui murise, merge la inmormantare unde are reactia de a sari in groapa, aceasta fiind neasteptata tinand cont de comportamentul lui de pana atunci. A suferit mult dupa ea, dar in acest timp o pustoaica, numita Irinel, fara ca naratorul sa realizeze, se indragosteste de el asa de tare ca nici macar nu mai vrea sa manance dupa ce dansul se intoarce la oras. Din fericire protagonistul vorbeste cu dansa si totul revine pe fagasul normalului.

Reintors  pentru praznicul bunicii, naratorul are ocazia sa participe la marea revolutie din sat impotriva comunismului. Desi tatal lui il certa ca si-ar fi putut pierde viata, acesta se simte extrem de entuiziasmat de pozna, mai ales la auzul marii vesti, si anume ca democratia a castigat. Acum era liber si avea atat de multe planuri incat nu stia cu ce sa inceapa.

Cea de-a doua parte a romanului prezinta aventura protagonistului in America si diferitele job-uri pe care este nevoit sa le faca pentru a supravietui. Desi pleaca din Romania cu planuri mari, odata ajuns acolo realizeaza ca nu este atat de usor sa-ti intemeiezi propria afacere pentru a deveni milionar. El trece de la falsificator de obiecte sfinte la constructor, acestea facandu-le pentru Steve, pana la bona in Florida unde intr-adevar ii merge mai bine datorita stapanilor mai intelegatori. Plictisit de toata monotonia pleaca cu banii agonisiti…undeva…mai exact in Boston, Massachusetts. Ajuns aici se simte destul de singur si de aceea se hotaraste sa o cumpere pe Eva, o papusa gonflabila.

Tot in Boston se inscrie din nou la niste cursuri la universitate, iar acolo il cunoaste pe Iuri, un rus venit cu bursa, care apreciaza extrem de mult naturalul. El organizeaza o „calatorie” in natura alaturi de trei baieti, printre care si naratorul, si trei fete, pe care vrea sa-i invete sa fie liberi, mai mult sau mai putin ca oamenii preistorici. Datorita unei fetei mai ciudate din grup protagonistul isi gaseste o noua locuinta alaturi de Gamal, un student arab. Cei doi nu se prea inteleg, arabul „aruncandu-i” puiul de rata salbatica pe John Frogerty. In tot acest timp naratorul are diferite aventuri amoroase, dar nici una nu este semnificativa.

Finalul cartii este la fel de instantaneu ca si inceputul, aceasta terminandu-se cu decizia protagonistului de a se intoarce in Romania, atat datorita dorului de tara cat si a sentimentelor fata de Amalia.

Asa cum se poate observa cartea Dezmat in unu este intr-o proportie mai mare sau mai mica o interpretare asemanatoare cu a operei Amintiri din copilarie de Ion Creanga, fiind o varianta mai actualizata. Prin simplitatea peripetiilor si a subtilitatilor ce fac apel la atentia cititorului, impreuna cu modul deosebit de a face comicul, prin sintagme traditionale romanesti, aceasta opera se incadreaza in circuitul cartilor obisnuite, dar care, dupa lecturare devine un adevarat succes literar. Consider ca m-am regasit in mare parte din aventurile acestui roman si de aceea mi-a facut o deosebita placere sa-l citesc. –  Adelina Seserman