Acest roman crestin are ca subiect convertirea la Hristos a unui print pagan, in urma intalnirii unui intelept batran theofor, care ii desluseste sensurile adanci ale Evangheliei si ale lucrarii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu.
Fragment din carte:
„Un batran
Crescand, printul ajunse la varsta tineretii si de aceea se simti oarecum ingradit in incaperile palatului ce intrecea in stralucire multe palate din lume. Din inaltimea ferestrelor, din turnuri putea sa priveasca valea intinsa prin care curgea raul Indus. Fara sa stie ca de fapt era un prizonier in cetatea necunostintei adevarului, tineretea sa ii cerea mai multa largime, libertate de a umbla pe cai inca neumblate, caci sufletul tanjeste vesnic dupa libertate si este intr-o continua cautare a necunoscutului. Invatatorii sai se straduiau sa-i abata mintea de la aceste ganduri. Cu toate acestea, regele, tatal sau, ii indeplini dorinta si pleca cu el, din cand in cand, in mici calatorii de placere. Se ingrijea insa pentru aceasta, ca printul sa nu vada nimic ce ar putea sa-l intristeze. Peste tot erau primiti cu alai. Pretutindeni vedea doar oameni veseli, imbracati in haine de felurite culori, cantand si bucurandu-se in jocuri si distractii. Printului ii placeau aceste calatorii, dar i se pareau prea rare.
Iata, insa ca, intr-o buna zi, vazu ca puntea care facea legatura dintre palat si lumea din afara era lasata in jos. Garda nu se afla prin apropiere. Atunci printul iesi pentru prima oara singur in imprejurimile palatului.”
Fragment din carte:
„Un batran
Crescand, printul ajunse la varsta tineretii si de aceea se simti oarecum ingradit in incaperile palatului ce intrecea in stralucire multe palate din lume. Din inaltimea ferestrelor, din turnuri putea sa priveasca valea intinsa prin care curgea raul Indus. Fara sa stie ca de fapt era un prizonier in cetatea necunostintei adevarului, tineretea sa ii cerea mai multa largime, libertate de a umbla pe cai inca neumblate, caci sufletul tanjeste vesnic dupa libertate si este intr-o continua cautare a necunoscutului. Invatatorii sai se straduiau sa-i abata mintea de la aceste ganduri. Cu toate acestea, regele, tatal sau, ii indeplini dorinta si pleca cu el, din cand in cand, in mici calatorii de placere. Se ingrijea insa pentru aceasta, ca printul sa nu vada nimic ce ar putea sa-l intristeze. Peste tot erau primiti cu alai. Pretutindeni vedea doar oameni veseli, imbracati in haine de felurite culori, cantand si bucurandu-se in jocuri si distractii. Printului ii placeau aceste calatorii, dar i se pareau prea rare.
Iata, insa ca, intr-o buna zi, vazu ca puntea care facea legatura dintre palat si lumea din afara era lasata in jos. Garda nu se afla prin apropiere. Atunci printul iesi pentru prima oara singur in imprejurimile palatului.”
Codul cartii: DOX978-606-666-552-0
