Hoinar prin Romania

Fragment din cartea „Hoinar prin Romania” de Gregory Rateau
„Era prima mea calatorie in Romania impreuna cu Sarah si ne instalaseram cortul pe o plaja din delta, mergand in susul Dunarii. Umezeala mai ca ne dadea impresia ca dormeam intr-o apa agitata de flux. Noptile pot fi acolo reci, in contrast cu caldura tropicala din luna august. A doua zi, frant de spate, cu un inceput de raceala, am iesit din cort lac de apa, surprins de primele raze ale unui soare care dormise in mod vadit mai bine decat noi. M-am grabit sa incep operatia de strangere a cortului si, foarte repede, am ajuns la simpla constatare ca, uneori, pentru lucrul cel mai usor de desfacut totul se complica. atunci cand trebuie sa faci operatia in sens invers. Insistand cam prea mult sa incrucisez arcurile (nu prea sunt inzestrat cu ceea ce se numeste duhul blandetii), unul s-a rupt. M-am pomenit numai bun sa duc in spate nu un cerc armonios cu diametrul de cativa centimetri, ci ceea ce ar semana mai degraba cu un zmeu enorm, carpit cu cateva sfori gasite pe plaja. La fiecare rafala de vant eram tras de panza ce se umfla si se dezumfla ca un velier gata sa se scufunde. Ridicol e putin spus ! Chiar si tantarii ma puteau repera de la distanta dupa echipament si dupa verdele tipator al cortului. Pot sa va spun ca au profitat din plin, reusind chiar sa ma faca sa plang, sa ma cocosez de durere.”