Alexandru Sfarlea vorbeste nu ca sa se auda, ci ca sa se faca auzit. In locul spectacolului de narcisism pe care-l ofera atat de multi autori contemporani, el ne infatiseaza o drama a celui ce vrea cu adevarat si cu orice pret sa comunice. – Alex. Stefanescu
Alexandru Sfarlea este poet pana-n varful unghiilor! El cultiva un lirism dur, de o energie organica, nu odata crispat, convulsionat, asternandu-si o masca ce se dovedeste a fi chiar propria infatisare. Fictiunea concreste convingator cu figura existentiala. – Gheorghe Grigurcu
Lirica lui Alexandru Sfarlea este vadit alegorica, discursul e provocator si justitiar, autorul condamnand cotidianul trivial si abrutizant. E, fara indoiala, o creatie-manifest, in totul originala si virulenta, singulara, in felul ei, in poezia noastra de azi. – Constantin Cublesan
La Alexandru Sfarlea remarcabila e abilitatea de a construi o enigma, asa cum altii, in alte varste, construiau mituri. – Stefan Borbely
Spuneam, candva, ca, pentru mine, poezia este un antidot impotriva unei disperari prost mascate. Am crezut ca ea, Poezia, ma poate face imun la toate relele, insanitatile si malversatiunile care atenteaza asupra spatiului meu securizant. Dar nu mai sunt sigur ca este chiar asa. Am ajuns sa cred ca nu e de ajuns sa stau in cetatea mea, aparent inexpugnabila. Fiindca Poezia poate fi – dincolo de spatiul intim, fiintial – o arma de lupta. Care – incep sa cred tot mai mult – nu va intra in gratiile mortii (fie ea si aparenta), cu tot tehnicismul si abstractizarea violenta a emotiei, pentru ca poate fi expresia a ceea ce este mai bun in om, in creator: sensibilitatea in armura de amazoana, care lupta pentru o anume izbanda, a Binelui. Chiar daca, uneori, aceasta pare o lupta cu… papadiile. – Alexandru Sfarlea
Codul cartii: SAC978-606-797-524-6
