Poezia lui Mihai Pacuraru oscileaza intre nostalgiile edenice si un fel de suprarealism. Imaginatia bogata a poetului combina reperele din realitate in tablouri inedite, luxuriante. Acestea sunt pe rand luminoase sau terifiante, bogate in obiecte asamblate surprinzator. Vrei un pret pentru scrisul tau? intreaba retoric poetul. Nu ai primit argintii pentru aurora boreala? Pot crede ca Mihai Pacuraru si-a primit – de la Destin – onorariul auroral! – Horia Garbea
Kilometrul zero
… daca un capat e kilometrul zero al fiintei,
voi flutura batista deasupra unui zid
adio sau altceva departat de ingramadirea fierbinte
din care vrei sa scapi
pulbere in vant pe copitele unui Pegas…
…daca vrei sa albesti camara neagra a fiintei
ce te stoarce strugure cu vin tarziu
in causul stelelor, si cuvintele ce se sperie
unele de altele impreunate fortat
animale-tigru, cuvintele de care nu scapa nimeni,
alunecand pe clapele negre si albe
in kilometrul zero al fiintei tale…
(crezi cu ceea ce vezi: un ochi e in tine, un ochi e in afara)
…daca fumul si locul vreascurilor nu-ti vor musca
din durerea ingropata, colturi distrugi si colturi lasi pe strazi,
fara sa-ti plangi in pumni fiinta,
fara sa-ti plangi teama de negustorul
de suflet si de anii tai, dupa ce se umple tarziu
cu moloz cupa – esti la kilometrul zero…
Codul cartii: NEU978-606-8975-87-0
