L-am cunoscut pe Stefan Dumitrescu in studentie, cand, in anii 1970, frecventam cenaclul literar „Lucian Blaga” al Facultatii de Filozofie din Bucuresti. pe care il conducea, si o facea cu delicatete. Mai stiu ca peste cativa ani, dupa ce Ana Blandiana a facut in revista „Amfiteatru”, nr 12, din anul 1971, un portret de scriitor fulminant, in care anunta venirea in literatura romana a unui talent, exceptional, Adrian Paunescu l-a invitat sa-i deschida Cenaclul „Flacara”, pentru ca tinea ca istoria Cenaclului pe care il conducea sa inceapa cu un scriitor promitator. Am citit in revista „Flacara” ca Adrian Paunescu a afirmat la aceasta prima sedinta ca „Stefa Dumitrescu este o sansa a literaturii romane; Stefan Dumitrescu este o mare sansa a Iiteraturii romane”…
Romanele lui sunt romane de dragoste, dramatice, dureroase, cu zvarcoliri si cautari epice si filozofice. Romane care patrund in profunzimile fenomenului uman, dezvaluindu-i din interior, atat maretia, cat si slabiciunile infricosatoare. […] – Prof. dr. Lucian Rus, Germania
Codul cartii: EPU978-606-001-375-4
