Este anul 2016, iar in lumea lui Tom Barren tehnologia a rezolvat toate problemele omenirii – nu exista razboi, nici saracie, nici avocado necopt. Si totusi, Tom este nefericit. A pierdut-o pe fata visurilor sale. Si ce faci cand esti trist si ai o masina a timpului? Cel mai probabil, ceva stupid. Esuat intr-o realitate alternativa groaznica pe care o recunoastem imediat drept anul 2016 al zilelor noastre , Tom e disperat sa-si indrepte greseala si sa plece acasa. Pana cand descopera, pe neasteptate, niste versiuni minunate ale familiei, carierei si femeii care poate fi iubirea vietii sale. Acum Tom se confrunta cu o alegere imposibila. Sa se intoarca la viata sa perfecta, dar lipsita de dragoste, sau sa ramana in lumea noastra imperfecta, alaturi de iubita sa? In cautarea raspunsului, Tom calatoreste in spatiu si timp, in incercarea de a-si da seama, in sfarsit, cine este cu adevarat si care ar trebui sa fie viitorul sau si al nostru.
Un roman de debut surprinzator… Uimitor si complex… O naratiune extraordinar de amuzanta… In realitatea alternativa a zilelor noastre, cand multi si-ar dori sa se poata intoarce in timp, placerile masochiste ale acestui roman halucinant si induiosator le-ar putea oferi o oarecare consolare. – Washington Post
Modelul asumat al lui Mastai este Leaganul pisicii de Kurt Vonnegut, cu capitolele sale scurte si poantele istete. […] O voce narativa in acelasi timp inteleapta si naiva, indignata si resemnata, hilara si profund trista. – The Wall Street Journal
Un roman despre calatoria in timp nu are dreptul sa fie atat de antrenant. Un roman atat de antrenant nu are dreptul sa fie atat de inteligent. Iar un roman atat de inteligent nu are dreptul sa fie atat de amuzant. Sau de patrunzator. Sau de captivant. Practic, acest roman nu are dreptul sa existe.- Jonathan Tropper, autorul romanului Aici ne despartim
Un roman de debut surprinzator… Uimitor si complex… O naratiune extraordinar de amuzanta… In realitatea alternativa a zilelor noastre, cand multi si-ar dori sa se poata intoarce in timp, placerile masochiste ale acestui roman halucinant si induiosator le-ar putea oferi o oarecare consolare. – Washington Post
Modelul asumat al lui Mastai este Leaganul pisicii de Kurt Vonnegut, cu capitolele sale scurte si poantele istete. […] O voce narativa in acelasi timp inteleapta si naiva, indignata si resemnata, hilara si profund trista. – The Wall Street Journal
Un roman despre calatoria in timp nu are dreptul sa fie atat de antrenant. Un roman atat de antrenant nu are dreptul sa fie atat de inteligent. Iar un roman atat de inteligent nu are dreptul sa fie atat de amuzant. Sau de patrunzator. Sau de captivant. Practic, acest roman nu are dreptul sa existe.- Jonathan Tropper, autorul romanului Aici ne despartim
Fragment din volumul „Omul care a cucerit timpul” de Elan Mastai”
„Totul se intamplase din cauza calatoriei in timp.
Nu stiu cata rabdare mai ai pentru explicatii semilucide ale fizicii calatoriei in timp, dar trebuie sa clarific ceva – versiunea de calatorie in timp a lui Lionel nu era la fel ca a lui tata. Amandoi gasisera o modalitate de a trimite o persoana inapoi in spatiu si timp, dar avusesera abordari complet diferite. Doua drumuri separate care duc la aceeasi destinatie.
Principala distinctie e ca eu am calatorit pana la un moment dinainte de propria mea nastere si am generat, din greseala, o noua cronologie care incepe din acel punct, dar Lionel calatorea la momente din timpul vietii lui, in alte locuri de pe planeta. Ceea ce insemna ca exista simultan in doua locuri in acelasi moment in timp.
Asa ca i-a luat ceva sa realizeze ce am realizat eu imediat – calatoria in timp ii face rau creierului tau. Corpul tau poate, mai mult sau mai putin, sa o suporte, dar mintea ta se lupta cu disonanta cognitiva.
La inceput pare OK. Creierul tau e foarte bun la a controla disonanta cognitiva. Fara-ndoiala, e functia principala a creierului tau. Simturile tale absorb o frenezie uriasa de informatie in fiecare moment in care esti constient, iar creierul tau trebuie sa o simplifice pana la coerenta, pentru ca tu sa poti sa functionezi. Iti permite sa te concentrezi, muta stimulii nenecesari la periferie si analizeaza cantitati imense de date perceptive cu niste metode euristice uluitoare.
Ca filmele. Stii cum functioneaza filmele, nu? Ceea ce tu vezi ca o imagine in miscare e, de fapt, o serie de imagini statice in succesiune, pe care creierul tau le interpreteaza ca miscare datorita inertiei vederii si efectului stroboscopic. Capacitatea extraordinara a creierului tau de a inlantui date e motivul pentru care o pictura poate sa arate incredibil de vie de la distanta, dar, de aproape, sa se transforme in niste puncte de vopsea pe o panza. Sau motivul pentru care instrumentele individuale ale unei orchestre formeaza o simfonie.
Versiunea calatoriei in timp a lui Lionel nu ii determina creierul sa aiba amintiri simultane ale aceluiasi moment in acelasi moment. Percepea calatoriile in trecut ca evenimente in prezent. Se intorcea intotdeauna in prezent dupa acelasi interval de timp pe care il petrecuse in trecut – daca pleca din prezent la opt seara si petrecea doua ore in trecut, se intorcea in prezent la zece seara, iar creierul lui nu era nevoit sa dubleze cantitatea de informatie primita de la stimulii externi. Cand calatorea in timp, nu simtea ca amintirile lui din trecut erau in trecut. Simtea pur si simplu ca se teleportase intr-un alt loc dintr-o alta zona de fus orar. Doar ca zona aia de fus orar era in trecut, astfel ca amintirile sale pastrau o cronologie corecta.
Nu insa si cele ale Ursulei.
Lionel nu isi dubla experientele, dar ea o facea, iar acest lucru i-a distrus mintea Ursulei. Cronologiile intrate astfel in conflict i-au erodat integritatea structurala a barierelor nervoase.”
Codul cartii: LIT978-606-33-1808-5
