EDITORIAL – Biserica a ramas singura care…
A fost un an greu, dificil de inteles in desfasurarea lui de forte, de idei, interese si complicitati. Biserica a fost pusa in fata unor dileme, a unor provocari si decizii complicate, in ton cu rafinarea si diversificarea metodelor vrajmasului mantuirii omului.
Cu toate astea, ne-am simtit aparati! Nu suntem suflete singure, ratacitoare pe fata pustie a pamantului. Suntem o comunitate de iubire, o obste euharistica, un sobor al jertfei. In biserica chiar ne simtim acasa, multi si puternici, solidari si empatici. Vedem, pe masura ce trece timpul, ca portile iadului nu o vor birui. De ce spun asta? Uitandu-ma la toate constructiile omenesti, mergand de la cele mai mari (institutii, partide, asocieri de toate tipurile, companii multinationale, corporatii bancare, sisteme de securitate etc.) si pana la propriile noastre vieti lipsite de har si orizont – totul in jur pare ca se naruie. Singura Biserica lui Hristos mai tine steagul sus: Crucea de viata facatoare! Totul scartaie din lipsa de incredere, erodare a autoritatii, minciuna si coruptie, neastampar si delasare, nimicnicie si lipsa de pudoare, lacomie si ticneala ideologica. Si toate au fundament de sorginte demonica: lipsa credintei! Diavolul este cel care smulge din inima noastra credinta si iubirea, iar in aceste conditii cum sa reziste ceva? Pe ce sa se sprijine? Care este acel punct fix care sa sustina orice tip de constructie? Nu exista…
Singura Biserica vorbeste pe fata despre credinta si iubire, iar discursul ei este unul exploziv. Dinamiteaza urzeala lumii, da in vileag intentiile incruntate, caci ea vorbeste din interiorul harului. Nu vorbeste de la sine, ci din Sinea dumnezeiasca. Asta irita, asta enerveaza, asta contravine marsului spre neant. Asadar, sa aparam Biserica, sa ne aparam pe noi insine, sa mostenim raiul promis! Care se arata a fi atat de aproape…
Nu e vorba despre mine, ci despre revista aceasta micuta, format A5, care iata, implineste in curand 19 ani de existenta.
Intr-un peisaj media bolnav (in cea mai mare parte), in care Hristos este persiflat, ignorat, marginalizat sau chiar contestat, Lumea Credintei isi face, cu credinciosie si neastampar, loc. Nu se lasa, nu se da batuta, rezista in transeele presei cea de toate zilele… Peste 17.000 pagini (aproape 1 metru liniar de raft de bibioteca), sute de semnaturi ale celor mai importante nume de preoti si laici, milioane de exemplare puse in circulatie – revista e o adevarata cronica a vredniciei ortodoxe la inceputul celui de al treilea mileniu de la Nasterea Domnului. Ne reprezinta, va reprezinta, este a Bisericii noastre!
Parintele Patriarh Daniel ne-a facut aceasta onoare de a ne acorda Ordinul „Sfantul Ioan Iacob de la Neamt, noul Hozevit” pentru lucrarea desfasurata in anul 2021, an in care am avut in vedere, cu predilectie, diaspora romaneasca si problemele ei. Tuturor, bucurie si nadejde! Vii multumiri celor care ne citesc, recunostinta celor care neau ajutat cand ne-a fost mai greu, plecaciune celor care simt ca fac parte din aceasta comunitate de minti si inimi ortodoxe! – Razvan Bucuroiu
Codul cartii: SUP973-1000-219
