Te simti apreciat in relatia pe care o ai? Impartirea sarcinilor ti se pare corecta? Cine hotaraste? Cum comunicati intre voi? Aveti incredere unul in celalalt? Robert Neuburger iti propune un ghid al cuplurilor, abordand probleme ca alegerea locuintei, gestiunea banilor, sexualitatea, comunicarea in cuplu, iubirea si stima de sine. Conceput pentru a fi folosit in mod regulat, acest ghid te va ajuta sa gasesti cuvintele potrivite pentru a pune intrebari si a fi inteles de catre partener. Deseori e posibil sa eviti despartirea punand intrebarile cele mai simple…
Fragment:
„Ce preferati: partenerul sau relatia de cuplu? La acest nivel, cuplul trebuie sa raspunda la o ultima intrebare ce se refera la importanta relativa care este acordata celor doua dimensiuni constitutive ale cuplului: dimensiunea relationala, dragostea fata de celalalt si dimensiunea de apartenenta, dragostea fata de cuplu. Experienta arata ca, daca di-mensiunea relationala se dovedeste a fi primordiala in primele etape ale vietii de cuplu, de multe ori dimensiunea de apartenenta, dragostea fata de cuplu capata intaietate in fata iubi-rii pentru partener. Astfel, o femeie parasita ar putea sa excla-me: „Ce ciudat! Nu-mi lipseste si, cu toate acestea, sufar!”. Efectiv, ceea ce ii lipsea era cuplul, apartenenta la un cuplu inchegat, adevarat camin ocrotitor…
De aici si intrebarea: „Ce puneti pe primul plan, dragostea pentru partener sau dragostea pentru cuplu, relatia cu celalalt sau casa-cuplu?” Partenerul tau ce ar raspunde?
Chestiunea care se ridica priveste locul ocupat de catre cele doua dimensiuni in cuplu. Adesea se stabileste un fel de echilibru, dragostea fata de celalalt justificand existenta si pastrarea casei-cuplu, iar casa-cuplu sustinand si justificand urmarirea interesului relational pe care il purtam celuilalt. Alteori, dimpotriva, bilantul inclina net in favoarea uneia din cele doua dimensiuni. Asta poate corespunde unei alegeri liber consimtite de cei doi parteneri – astfel, cand un cuplu hotaraste sa pastreze un maximum de autonomie pentru fiecare, fara sa sacrifice viata relationala sau, invers, unor cupluri care aleg sa creeze in special o casa-cuplu cu scopul de a intemeia o familie, de exemplu, daca asta isi doresc.
Dezechilibrul poate fi si semnul unui derapaj care trebuie sesizat la timp. Cuplul se poate goli de orice continut afectiv. Un exemplu: Marie isi vede cuplul „ca pe o asociatie. Sotul meu este mai presus de orice o persoana cu care pot sa stau de vorba, pe care pot conta, cu care pot gasi solutia la anumite probleme, cu care pot duce la bun sfarsit diferite sarcini…”. Cuplul poate deveni, totodata, un ansamblu virtual, prin ab-senta unor indicatori precum solidaritatea sau capacitatea de a urmari proiecte comune.
Intr-un bilant, e important, asadar, sa se identifice elementul dominant, pornind de la dimensiunea relatiei cu celalalt (dragostea fata de celalalt) sau de la relatia cu propriul cuplu, luat ca grup de apartenenta (dragostea fata de casa-cuplu). Cum am putea proceda?”
Fragment:
„Ce preferati: partenerul sau relatia de cuplu? La acest nivel, cuplul trebuie sa raspunda la o ultima intrebare ce se refera la importanta relativa care este acordata celor doua dimensiuni constitutive ale cuplului: dimensiunea relationala, dragostea fata de celalalt si dimensiunea de apartenenta, dragostea fata de cuplu. Experienta arata ca, daca di-mensiunea relationala se dovedeste a fi primordiala in primele etape ale vietii de cuplu, de multe ori dimensiunea de apartenenta, dragostea fata de cuplu capata intaietate in fata iubi-rii pentru partener. Astfel, o femeie parasita ar putea sa excla-me: „Ce ciudat! Nu-mi lipseste si, cu toate acestea, sufar!”. Efectiv, ceea ce ii lipsea era cuplul, apartenenta la un cuplu inchegat, adevarat camin ocrotitor…
De aici si intrebarea: „Ce puneti pe primul plan, dragostea pentru partener sau dragostea pentru cuplu, relatia cu celalalt sau casa-cuplu?” Partenerul tau ce ar raspunde?
Chestiunea care se ridica priveste locul ocupat de catre cele doua dimensiuni in cuplu. Adesea se stabileste un fel de echilibru, dragostea fata de celalalt justificand existenta si pastrarea casei-cuplu, iar casa-cuplu sustinand si justificand urmarirea interesului relational pe care il purtam celuilalt. Alteori, dimpotriva, bilantul inclina net in favoarea uneia din cele doua dimensiuni. Asta poate corespunde unei alegeri liber consimtite de cei doi parteneri – astfel, cand un cuplu hotaraste sa pastreze un maximum de autonomie pentru fiecare, fara sa sacrifice viata relationala sau, invers, unor cupluri care aleg sa creeze in special o casa-cuplu cu scopul de a intemeia o familie, de exemplu, daca asta isi doresc.
Dezechilibrul poate fi si semnul unui derapaj care trebuie sesizat la timp. Cuplul se poate goli de orice continut afectiv. Un exemplu: Marie isi vede cuplul „ca pe o asociatie. Sotul meu este mai presus de orice o persoana cu care pot sa stau de vorba, pe care pot conta, cu care pot gasi solutia la anumite probleme, cu care pot duce la bun sfarsit diferite sarcini…”. Cuplul poate deveni, totodata, un ansamblu virtual, prin ab-senta unor indicatori precum solidaritatea sau capacitatea de a urmari proiecte comune.
Intr-un bilant, e important, asadar, sa se identifice elementul dominant, pornind de la dimensiunea relatiei cu celalalt (dragostea fata de celalalt) sau de la relatia cu propriul cuplu, luat ca grup de apartenenta (dragostea fata de casa-cuplu). Cum am putea proceda?”
Codul cartii: PHI978-606-8560-44-1
