Un roman unic, intunecat si sinistru. O carte pe care nu poti sa o lasi din mana pana la ultima pagina. Trei ore in care nu mai respiri.
Un amnezic se trezeste intr-o camera, supravegheat de o femeie hidoasa pe nume Ihrin, al carei ajutor e un motan perfid si gras… Asa incepe Nu ma tem. O singura recomandare: CITITI CARTEA! – Liviu Surugiu
Astazi, in registrul de nasteri al literaturii romane s-a inregistrat numele lui Stephen King de Romania. Sigur, el este cunoscut si ca Silviu Urdea, dar va asigur ca acest alter-ego i se potriveste de minune. Literatura telurica, a carei forta o extrage din subconstient, universul sumbru, precum si personajele sadice, ori pur si simplu zdrobite in nefericirea lor, il apropie pe buna dreptate pe acesta de maestrul literaturii horror. Cat despre cartea de fata, imaginati-va dementa unei Annie Wilkes steroidizata de accentele unui ambient supranatural precum cel din Doctor Sleep. Adaugati la asta suspansul fin al unui Guillaume Musso, plasati actiunea in Romania, suprapuneti, in fine, umorul de calitate marca personala a lui Silviu si veti obtine o noua voce in literatura romana. Una de care, cu siguranta, vom mai auzi. – Luca Dinulescu
Fragment din cartea „Nu ma tem” de Silviu Urdea
„Se afla la o palma distanta de gatul sau, adulmecandu-i pielea. Se hranea cu energia negativa. Iar in urmatoarea clipa, Filip casca ochii la ea. Apoi si-i ridica spre picioare. Pret de un moment a ramas tampit de uimire. Apoi a inceput sa fi e cuprins de furie. Furie ce i-o datora intru totul, nimanui altuia, decat lui Taciune. Motanul se fandosea in jurul turnuletului din pantaloni.
– Bleah! Nu-i mana ei! Fara pic de jena, Taciune ii dadea tarcoale nenorocitului din pantaloni. Cand Filip a tresarit, motanul s-a zburlit ca un ghimpe si s-a repezit intr-o parte, spre marginea patului. Coada ii pendula in aer. Un val de ura ii ameninta capul sa explodeze, mai tare decat insasi durerea surda.
Ii venea sa omoare pisica. Iar soaptele vocii rasunau in minte sacaitor.
– Stoarce-l ca pe un cos, baby-Filip!
In urmatoarele clipe, Ihrin isi reveni din transa si se indrepta de spate. Se simtea stanjenita de modul in care a fost vazuta de catre un biet, amarat si, vai de el, pacient. Parea ca nu l-a bagat de seama pe Taciune, care se afl a de partea cealalta a patului. S-a intors cu spatele la el, expunandu-si dosul plat. Se apleca din nou sa caute ceva in cos.
Ei bine, in acel moment, Filip a ramas singur cu Taciune, care nu parea sa-i acorde o prea mare importanta si sa se DUCA DRACULUI JOS DE PE PAT!
– Stoarce-l ca pe un cos, baby-Filip! STOARCE-L PE NETREBNIC!
Abia atunci observa cat de aproape de mana lui sedea. Se uita piezis la Ihrin. Cotrobaia in cos. Apoi isi atinti privirea spre pis-pis si-i dadu ascultare vocii. Inhata de gatul pisicii si revarsa toata ura pamanteasca ce zacea in adancul fi intei sale, asupra ei. Dar felina, sireata cum era, se zbatu din stransoare si scapa. In incercarea de a nu o lasa din mana, Filip a reusit sa-si agate varfurile degetelor de zgarda cu tepi. Si le-a infipt cu tot cu unghii.”
Un amnezic se trezeste intr-o camera, supravegheat de o femeie hidoasa pe nume Ihrin, al carei ajutor e un motan perfid si gras… Asa incepe Nu ma tem. O singura recomandare: CITITI CARTEA! – Liviu Surugiu
Astazi, in registrul de nasteri al literaturii romane s-a inregistrat numele lui Stephen King de Romania. Sigur, el este cunoscut si ca Silviu Urdea, dar va asigur ca acest alter-ego i se potriveste de minune. Literatura telurica, a carei forta o extrage din subconstient, universul sumbru, precum si personajele sadice, ori pur si simplu zdrobite in nefericirea lor, il apropie pe buna dreptate pe acesta de maestrul literaturii horror. Cat despre cartea de fata, imaginati-va dementa unei Annie Wilkes steroidizata de accentele unui ambient supranatural precum cel din Doctor Sleep. Adaugati la asta suspansul fin al unui Guillaume Musso, plasati actiunea in Romania, suprapuneti, in fine, umorul de calitate marca personala a lui Silviu si veti obtine o noua voce in literatura romana. Una de care, cu siguranta, vom mai auzi. – Luca Dinulescu
Fragment din cartea „Nu ma tem” de Silviu Urdea
„Se afla la o palma distanta de gatul sau, adulmecandu-i pielea. Se hranea cu energia negativa. Iar in urmatoarea clipa, Filip casca ochii la ea. Apoi si-i ridica spre picioare. Pret de un moment a ramas tampit de uimire. Apoi a inceput sa fi e cuprins de furie. Furie ce i-o datora intru totul, nimanui altuia, decat lui Taciune. Motanul se fandosea in jurul turnuletului din pantaloni.
– Bleah! Nu-i mana ei! Fara pic de jena, Taciune ii dadea tarcoale nenorocitului din pantaloni. Cand Filip a tresarit, motanul s-a zburlit ca un ghimpe si s-a repezit intr-o parte, spre marginea patului. Coada ii pendula in aer. Un val de ura ii ameninta capul sa explodeze, mai tare decat insasi durerea surda.
Ii venea sa omoare pisica. Iar soaptele vocii rasunau in minte sacaitor.
– Stoarce-l ca pe un cos, baby-Filip!
In urmatoarele clipe, Ihrin isi reveni din transa si se indrepta de spate. Se simtea stanjenita de modul in care a fost vazuta de catre un biet, amarat si, vai de el, pacient. Parea ca nu l-a bagat de seama pe Taciune, care se afl a de partea cealalta a patului. S-a intors cu spatele la el, expunandu-si dosul plat. Se apleca din nou sa caute ceva in cos.
Ei bine, in acel moment, Filip a ramas singur cu Taciune, care nu parea sa-i acorde o prea mare importanta si sa se DUCA DRACULUI JOS DE PE PAT!
– Stoarce-l ca pe un cos, baby-Filip! STOARCE-L PE NETREBNIC!
Abia atunci observa cat de aproape de mana lui sedea. Se uita piezis la Ihrin. Cotrobaia in cos. Apoi isi atinti privirea spre pis-pis si-i dadu ascultare vocii. Inhata de gatul pisicii si revarsa toata ura pamanteasca ce zacea in adancul fi intei sale, asupra ei. Dar felina, sireata cum era, se zbatu din stransoare si scapa. In incercarea de a nu o lasa din mana, Filip a reusit sa-si agate varfurile degetelor de zgarda cu tepi. Si le-a infipt cu tot cu unghii.”
Codul cartii: LIB978-606-8814-11-7
