Am citit enorm, dar lectura mea ritualica si preferata, singura care avea efect exorcizator, mantuitor si iluminator a fost romanul Maestrul si Margarita (…) Nu are rost sa bemolez in vreun fel admiratia mea teribila pentru acest roman, nu are rost sa-mi cenzurez fascinatia si hipnoza pe care acest text a exercitat-o asupra-mi; in acei ani, Maestrul si Margarita a fost romanul (singurul) care m-a ajutat sa pot sa traiesc, sa respir, sa supravietuiesc. – Ruxanda Cesereanu
Carte recomandata de Teodor Baconschi in cadrul proiectului Libris, „Oameni si carti„. Fragment din cartea „Maestrul si Margarita” de Mihail Bulgakov
„Ocupandu-se de parsivenia de motan, Ivan era cat pe ce sa-l piarda pe cel mai important dintre cei trei – pe profesor. Dar, din fericire, acesta nu reusise s-o stearga. Ivan zari bereta gri in multimea de la inceputul strazii Bolsaia Nikitskaia sau Herzen. Intr-o clipita se pomeni si Ivan acolo. Dar n-avu sansa. Poetul si pasul si-l grabea, si trecea la fuga, imbrancindu-i pe trecatori, dar nu se apropia nici cu un centimetru de profesor.
Carte recomandata de Teodor Baconschi in cadrul proiectului Libris, „Oameni si carti„. Fragment din cartea „Maestrul si Margarita” de Mihail Bulgakov
„Ocupandu-se de parsivenia de motan, Ivan era cat pe ce sa-l piarda pe cel mai important dintre cei trei – pe profesor. Dar, din fericire, acesta nu reusise s-o stearga. Ivan zari bereta gri in multimea de la inceputul strazii Bolsaia Nikitskaia sau Herzen. Intr-o clipita se pomeni si Ivan acolo. Dar n-avu sansa. Poetul si pasul si-l grabea, si trecea la fuga, imbrancindu-i pe trecatori, dar nu se apropia nici cu un centimetru de profesor.
Oricat de indispus era, Ivan se minuna de rapiditatea supranaturala cu care se desfasura urmarirea. Nu trecura nici douazeci de secunde de cand era la Poarta Nikitskie, iar acum Ivan Nikolaevici era deja orbit de luminile pietei Arbat. Mai trecura vreo cateva secunde, si iata-l pe o stradela intunecoasa cu trotuarele inclinate, unde Ivan Nikolaevici cazu si isi rani genunchiul. Si iar o magistrala iluminata – strada Kropotkin, apoi o stradela, apoi Ostojenka, si inca o stradela, posaca, sordida si abia iluminata. Si iata ca anume aici Ivan Nikolaevici il pierdu definitiv pe cel de care avea atata nevoie. Profesorul disparuse.
Ivan Nikolaevici se fastaci, dar nu pentru mult timp, fiindca pricepu brusc ca profesorul trebuie sa fie neaparat in blocul nr. 13 si negresit in apartamentul 47.
Dand buzna in intrarea de la parter, Ivan Nikolaevici se ridica aproape zburand la etajul unu, gasi usa acestui apartament si suna nerabdator. N-avu mult de asteptat: ii deschise o fetita de vreo cinci ani care fara sa-l intrebe nimic pe cel sosit pleca imediat nu se stie unde.”
Codul cartii: COD978-9975-86-124-3
