Traditionalistul s-ar putea sa fie mai castigat – din punctul de vedere al discernamantului pe care il invoca – daca gaseste in sine curajul de a persista in amaraciunea dezamagirii. Caci e in aceasta din urma ceva ce-i lipseste increderii: luciditatea. si daca discernamantul e in masura a deosebi duhurile, luciditatea stie sa nu le inmulteasca fara masura. Abia dupa aceasta asceza a mintii fapta se poate desfasura, cu atentie si smerenie, pentru a „deretica lumea inainte de praznic”. Asa cum se intampla in paginile ce urmeaza. – Mihai Maci
Revolutia nu este doar un eveniment care ucide, cat mai ales un simbol care ucide, dublat de o letala simulare menita sa mascheze raurile de sange in care orice ideologie se cufunda. Revolutia – ca eveniment disruptiv in mersul aparent ritmic al istoriei – reprezinta cu adevarat un punct de reconstituire a fundamentelor, o articulare definitiva a „viitorului”. Intuind ca schimbarea cadrului in care fiinta umana vietuieste nu este suficienta pentru conturarea unei lumi noi, revolutionarii francezi – adevarati tributari ai Iluminismului – au realizat ca singura sansa pentru reusita unui astfel de demers necesita infaptuirea hybris-ului suprem: crearea unui nou om. Adeptii Luminilor, „mari simplificatori” ai istoriei – dupa cum ii defineste Herder -, nu vor propune, in realitate, decat o religie contrafacuta, o falsa spiritualitate construita pe fetisul unei ratiuni arogante ce va transforma fiinta umana din creatie a divinitatii, intr-un atom social insingurat si presupus auto-suficient. Odata puse in miscare, rotile dintate ale masinariei sociale revolutionare zdrobesc orice initiativa care ii ameninta bunul mers. Decapitarea regelui reprezinta ruptura eliberatoare a angrenajului, adica lipsirea acestuia de orice punct incomod de decizie suverana si neasteptata, lasandu-l sa functioneze mecanic, predictibil si calculat spre edificarea noii societati. De acum, masina merge singura. – Horia Ciurtin
Revolutia nu este doar un eveniment care ucide, cat mai ales un simbol care ucide, dublat de o letala simulare menita sa mascheze raurile de sange in care orice ideologie se cufunda. Revolutia – ca eveniment disruptiv in mersul aparent ritmic al istoriei – reprezinta cu adevarat un punct de reconstituire a fundamentelor, o articulare definitiva a „viitorului”. Intuind ca schimbarea cadrului in care fiinta umana vietuieste nu este suficienta pentru conturarea unei lumi noi, revolutionarii francezi – adevarati tributari ai Iluminismului – au realizat ca singura sansa pentru reusita unui astfel de demers necesita infaptuirea hybris-ului suprem: crearea unui nou om. Adeptii Luminilor, „mari simplificatori” ai istoriei – dupa cum ii defineste Herder -, nu vor propune, in realitate, decat o religie contrafacuta, o falsa spiritualitate construita pe fetisul unei ratiuni arogante ce va transforma fiinta umana din creatie a divinitatii, intr-un atom social insingurat si presupus auto-suficient. Odata puse in miscare, rotile dintate ale masinariei sociale revolutionare zdrobesc orice initiativa care ii ameninta bunul mers. Decapitarea regelui reprezinta ruptura eliberatoare a angrenajului, adica lipsirea acestuia de orice punct incomod de decizie suverana si neasteptata, lasandu-l sa functioneze mecanic, predictibil si calculat spre edificarea noii societati. De acum, masina merge singura. – Horia Ciurtin
Codul cartii: EIK978-606-711-317-4
