Fragment din romanul Inainte de ploi, de Dinah Jefferies
„Eliza se aseza pe pat, care nu mai fusese folosit de mult timp. Adulmeca mirosul de naftalina, dar si un parfum care ii aminti de Laxmi. Poate ca fusese camera mamei lui Jay la un moment dat? Langa ea era un mic salon de pictura, caruia Jay ii spusese dari khana, cu un covor mare si cateva perne. Ea incerca sa se gandeasca la alte lucruri, dar auzea intruna tipetele tinerei. O straina intr-un tinut strain. Sperase ca, venind aici, isi va regasi radacinile, dar, de fapt, se cufunda in mal. Nu era o lume potrivita pentru ea. Pentru nicio femeie, de fapt, se gandi ea. Nu se putu abtine sa nu se ingrijoreze in privinta propriei sigurante. Si ea tot vaduva era. Oare cum te simteai stiind ca vei avea parte de o moarte agonizanta? Suferinta incredibila, spaima, cruzimea brutala mai ingrozitoare decat orice ti-ai putea imagina?
Cand stralucirea zilei se mai diminua si cerul deveni liliachiu mai intai, apoi roz-pal, se duse sa-l caute pe Jay. Il gasi invartind intre degete un pahar cu whisky, trantit pe un scaun din rachita pe terasa cu arcada sau galeria din spatele cladirii, mai mica si mai intima decat vestibulul cu coloane din fata. Debusolat, barbatul isi duse mana la cap sa-si dea parul ciufulit de pe fata. Cand isi freca fruntea, Eliza vazu ca inca e neagra din cauza fumului.
– Obisnuiam sa locuim aici, cea mai mare parte a timpului, spuse el si ii arata cu mana spre zona din spate. Bei ceva?
Un majordom ii aduse o bautura si ea se aseza pe scaunul din fata lui Jay. Se lasase intunericul si luna isi arunca razele argintii peste gradina, de unde aromele noptii, alaturi de alte miresme se raspandeau in aer. Simti ca ar putea sa se lase invaluita de caldura lui blanda, dar atunci Jay intrerupse tacerea.
– Cu doua saptamani inainte ca bunicul sa moara, bunica a incetat sa manance si sa bea apa.”
Codul cartii: NEM978-606-4303-69-1
