Simple povestiri

Fragment din cartea „Simple povestiri” de Rudyard Kipling
„Odata, in vremurile de demult, pe o insula nelocuita, ale carei maluri erau scaldate de Marea Rosie, traia un Parsiu, in palaria caruia razele soarelui se risipeau in reflexe de o splendoare mai mult decat orientala. Parsiul locuia in apropierea Marii Rosii si nu avea nimic altceva decat o palarie, cutitul si o masina de gatit, din acelea pe care tu nu trebuie sa le atingi niciodata. Intr-o buna zi, el lua faina, apa, stafide, prune, zahar si alte ingrediente, le amesteca bine si prepara el insusi un cozonac inalt de trei metri si gros de un metru si jumatate. Era un cozonac fermecat. Il puse in cuptor, pentru ca lui ii era ingaduit sa gateasca la acea masina; il lasa in cuptor pana se facu rumen auriu, raspandind un miros imbatator. Dar tocmai pe cand se pregatea sa se infrupte din el, aparu pe tarm, venind chiar din inima insulei nelocuite, un Rinocer, cu nasul impodobit cu un corn, cu doi ochi mici de purcel si cu un fel de a se purta care lasa mult de dorit. Pe acea vreme, pielea rinocerului era strans lipita pe corp, nu facea incretituri. El semana perfect cu rinocerul din Arca lui Noe, dar desigur mult mai mare. Din nenorocire, era mojic, nu stia sa se poarte nici atunci, cum de altfel nu stie nici acum si cum nu va sti niciodata. Apropiindu-se, facu doar „hau” si bietul Parsiu, cu inima stransa, lasa cozonacul si se catara tocmai in varful palmierului, neavand pe el decat palaria, in care razele soarelui se risipeau in reflexe de o splendoare mai mult decat orientala. Rinocerul rasturna masina cu nasul, cu dosu-n sus. Cozonacul se rostogoli in nisip. Rinocerul il faramita cu cornul de pe nas, il infuleca si pleca mai departe, miscandu-si coada multumit, spre interiorul pustiu si nelocuit al insulei care se intindea pana la insulele Mazanderan, Socotra si Promontoriile Marelui Echinoctiu.”