Scutul focului. Trilogia Ahkisului Vol.1

Am inceput aceasta carte demult, odata cu povestile cu zmei si feti-frumosi spuse fiului meu si traite impreuna cu el. Povesti in care el a jucat rolul principal, in care a biruit balauri, a rezolvat ghicitori si a savarsit numeroase fapte de vitejie. Pregatirea acestor seri de neuitat mi-a dat uneori de furca. De ce e verde Imparatul Verde? Exista si un Imparat Rosu, dar oare exista si imparati de alte culori? De unde vine magia? De ce e Zmeul rau? Am acceptat provocarea de a crea o poveste palpitanta, pentru sufletul curat al unui copil. Asa am plasmuit lumea noastra, in care te invit si pe tine, draga cititorule, sa intri si sa privesti totul prin ochii unui copil. O lume curata, fara violenta, asa cum ne-ar placea si noua. Numesc acest stil Clean Fantasy, fantezie curata, si sper ca acest concept sa ajunga sa fie un gen literar. Carti frumoase si palpitante, pe care copiii le pot citi si asculta fara probleme. – Conan Reed

In curand volumul 2 din trilogia Ahkisului:  Valea fermecata

Fragment din romanul „Trilogia Ahkisului. Volumul 1: Scutul focului” de Conan Reed:

„Barian ne conduse prin alei inguste si intortocheate pana cand mi-am pierdut complet simtul de orientare. Aveam o senzatie ca si cand m-as fi ratacit, de parca singurul drum spre casa ar fi fost peste acoperisurile pe unde fusesem urmarit.
Pierdut in aceasta lume stranie, nu puteam sa nu ma gandesc ca, de fapt, casa mea se afla doar la o bratara distanta de mine. Ma simteam tentat si eram gata sa scot ahkisul ca sa-mi pot revedea casa, gradina si mama macar pentru un minut, cand Barian spuse:
– Ajungem curand.
Curiozitatea invinse. Am ramas pe – cum ii zicea Dush lumii? – Bathan, ca sa ascult povestea lui Barian. Oare chiar se intalnise cu un dragon? Existau dragoni adevarati pe Bathan? Ce captivant!
„Daniel nu ma va crede cand se va intoarce din tabara si-i voi povesti”, mi-am spus. Daniel era cel mai bun prieten din scoala, care statea doar la cateva case distanta de mine. Doar ca acum mi se parea la o distanta nesfarsita, formata dintr-o intreaga lume straina, plus aceasta piata de peste pe langa care treceam – judecand dupa miros.
O voce stridenta striga ceva in piata pe un ton voit tulburator. Apropiindu-ne, observaram un barbos imbracat in negru ce statea pe o lada in mijlocul pietei, vorbind multimii cu o voce ingrijorata:
– Nelegiuire! Tradare! Marele Semu nu va ierta asta in veci! Fiti cu bagare de seama, oameni buni, poate fi printre noi! Se apropie ziua in care marele Rege Semu, in nemarginita sa mila…
Dar nu voi sti niciodata ce voia sa le faca marele Semu in infinita lui mila oamenilor adunati acolo, pentru ca Barian ne indruma sa intram intr-o casa darapanata. „La Calatorul insetat” – ne intampina un semn. „Aici”, spuse Barian, deschizand usa catre un loc obscur, galagios, cu aer statut.
In interior, o multime de mese la care beau si radeau grupuri de oameni galagiosi. Era greu de imaginat cum putea sta cineva de buna voie in acea harmalaie. Nu-i de mirare ca soldatii evitau acel loc.”