Consilierea copiilor Ed.2

Fragment din volumul „Consilierea copiilor” de David Geldard, Kathryn Geldard si Rebecca Yin Foo:
„O mare parte dintre copiii care vin pentru consiliere sint adusi de parinti sau de persoane care ii au in ingrijire, acestia fiind ingrijorati deoarece au observat ca respectivii copii au probleme emotionale. Totusi, multi altii sint adusi nu pentru ca s-a remarcat ca au probleme emotionale, ci din cauza ca parintii lor, cei care ii au in ingrijire, profesorii sau alti adulti sint ingrijorati din pricina comportamentelor inadecvate, deranjante, diferite sub aspectul dezvoltarii, distructive, antisociale sau a altor comportamente inacceptabile. Noi credern ca acesti copii au si probleme emotionale. In cazul multora dintre ei, comportamentele inadecvate sint consecinta unor factori stresanti exteriori – de exemplu, un abuz, o trauma, o situatie de criza sau dificultati la nivelul relatiilor interpersonale. In cazul altora este consecinta unor procese interne perturbante. In ambele cazuri reactia copilului la factorii stresanti are drept consecinta comportamente inadaptate si/sau inacceptabile. Comportamentele rezultate reflecta incercarile copilului de a face fata anxietatii si de a-si mentme un echilibru emotional.
In mod inevitabil, comportamentele inacceptabile ale copilului vor avea un impact si asupra altor membri ai familiei. In plus respectivele comportamente sint determinate de probleme emotionale nerezolvate, este posibil ca ele sa fie asociate cu mediul familial, acesta fiind mediul in care copilul isi petrece majoritatea timpului. Am descoperit ca in multe cazuri anumite informatii si observatii privind interactiunile din familie ne ofera indicii legate de modul in care sistemul familial gestioneaza, genereaza si/sau perpetueaza turbarile emotionale si comportamentale ale unui copil. De asemenea, astfel de informatii si observatii privind interactiunile familiale sugereaza uneori cum s-a format probabil initial comportamentul problematic. Este clar ca parintii si familia unui copil exercita o influenta emotionala puternica in viata acestuia. In consecinta, atunci cind consiliem individual un copil, credem ca este util sa implicam totodata si familia in procesul de consiliere. In plus, credem ca, daca vrem sa facilitam o schimbare rapida, tindem sa avem mai mult succes daca imbinam lucrul individual cu copilul si terapia familiala.
Ati observat poate, citind aceasta carte, ca modelul si cadrul practicii pe care le-am prezentat constituie in principal o abordare pe termen scurt, care se axeaza pe capacitatea copilului de a se conecta cu resursele interne pentru a promova raspunsuri adaptate. Motivatia acestei abordari a fost prezentata clar in capitolul 8. Admitem ca in cazul unor copii se va impune psihoterapie pe termen lung, intensiva, deoarece problemele care ii afecteaza sint profunde si/sau adinc inradacinate. Totusi, nu credem ca terapia intensiva, pe termen lung este necesara sau adecvata pentru majoritatea copiilor care vin pentru a fi ajutati prin consiliere. Prin urmare, adoptam metode convenabile sub aspectul timpului implicat si eficiente din perspectiva costurilor, deoarece nu implica programe terapeutice de durata.”