Ultima pictura a Sarei de Vos

In centrul romanului se afla o pictura tulburatoare, provenita din secolul al XVII-lea. Este vorba de unica lucrare a Sarei de Vos, o pictorita olandeza de exceptie din Epoca de Aur, una dintre putinele femei care au reusit sa fie acceptate intr-o lume a barbatilor, recunoscuta ca membra a breslei pictorilor din Olanda.
Trei sute de ani ai tarziu, pictura ei ravaseste vietile celor cu care intra in contact. Binecuvantarile si blestemele ce par a fi ascunse intre straturile vopselelor asezate cu durere de autoare in scena coplesitoare de iarna se infiltreaza in sufletele fiecarui proprietar al tabloului.

Un stil narativ superb: sec, jucaus, extrem de viu, cu o constiinta aproape tactila a conturului emotional al inimii. Plin de detalii vii, foarte atent la diferentele de clasa si sex, este genul de fictiune care te tine treaz noaptea, mai intai pentru ca nu te poti opri din citit, apoi pentru ca incetinesti pentru a savura suspansul. – Boston Globe

O superba scriitura atemporala, construita de-a lungul a catorva secole. – Kirkus Review

– N-ai vrea sa ne intalnim sa bem ceva in cinstea ocaziei? Ma invart pe langa Muzeul Metropolitan de Arta, incercand sa evit pe cat posibil turistii din Egiptul Antic. N-as vrea sa devin si mai hipertensiv decat sunt.

– I-ai spus vestea doamnei de Groot deja?

Stie ca mentionarea lui Rachel nu e intamplatoare.

– E plecata la Hampton, o viziteaza pe mama ei care e bolnava. O sa-i fac o surpriza si o sa ma duc si eu acolo maine-dimineata.

Minciuna ii vine natural, fara sa faca vreun efort, ca o cheie care intra in lacasul ei.

Ea face o pauza, se aude un fosnet pe biroul ei.

– Dar daca vrei sa-ti iei liber restul dupa-amiezii si sa faci ce vrei, nu e nicio problema. Ma mai plimb pe-aici un pic, spune el.

– Sigur, mi-ar face placere sa ne vedem, raspunde ea. Planuiesti sa mergi la sud de Times Square?

– Harta mea se opreste undeva mai jos de strada Forty Second.

– Hai sa ne vedem intr-o ora la Claude’s Tavern in Village.

– Daca n-ar fi asa de cald, as veni pe jos.

– Iti dai seama cat de departe e?

– Cativa kilometri?

– Cel putin sase.

Dupa ce termina convorbirea, Marty se cauta prin buzunare dupa maruntis. Cand suna la apartament, sunetul vocii lui Hester, care-i raspunde, aspru si hodorogit, vine in contrast izbitor cu vocea catifelata a lui Gretchen, ca aproape il face sa inchida telefonul. O cere insa pe Rachel la telefon, iar acesteia ii ia o vesnicie pana ajunge. Se intreaba ce face Rachel acasa cand el e plecat, daca ea si Hester stau imbracate in halatele lor de casa si urmaresc telenovele impreuna. Oare Hester isi pune sortul apretat la sase fara zece in fiecare seara, inainte ca el sa intre pe usa? Toate acestea ii trec prin minte pana cand Rachel ajunge la telefon ca sa-i spuna ca a fost invitat la o cina inopinata cu asociatii si ca s-ar putea sa dureze pana tarziu, dar crede ca o sa primeasca vesti promitatoare. Ea repeta intr-una:

– Sper sa fie asa, pentru binele tau.”