Perioada Ceausescu a fost complexa mai intii prin deosebirile insemnate dintre diferitele etape. Una e etapa de inceput a regimului, zisa de mine drept Primavara de la Bucuresti, mai profunda in transformari liberale decit Primavara de la Praga, si alta, etapa ultimilor ani, marcata de dogmatism, autocratie inabusitoare si blocarea mecanismelor intr-o birocratie de rutina adormitoare. Etapa de inceput, durind din 1965 pina in 1971, se deosebeste in ansamblul perioadei Ceausescu si – daca nu mai ales – prin promovarea in functii a unei noi generatii de activisti. Sint toti oameni cu carte, unii umblati prin Occident, deosebiti de vechii activisti, trecuti de Nicolae Ceausescu pe linie moarta, prin nationalismul romanesc opus internationalismului sovietic. Tineri, ambitiosi, formati la Scoala pragmatismului, acesti activisti pun realitatile inaintea dogmei Pastrindu-se totusi in interiorul comunismului, pe care nu si-I imagineaza altfel decit etern, ei militeaza pentru un comunism adaptat lumii moderne, pe de o parte national, independent fata de Moscova, pe de alta, dispus la reforme in directia democratiei si a respectarii drepturilor omului. Intre acesti activisti, la Ioc de frunte se situeaza si Ion Traian Stefanescu. – lon Cristoiu
Codul cartii: FAX978-606-94723-4-7
