Nu exista decat doua tipuri autentice de aristocratism: aristocratismul spiritual si cel taranesc, restul e sofisticare heraldica si norocul atestarii genealogice sau macar prezenta continua la suprafata istoriei. Alecsandri, care, altminteri, era un aristocrat veritabil dar recent, a cultivat cele doua embleme familiare in semnificatia majora a operei sale. El a fost un boier mai mult prin structura decat prin inaintasi, care s-a „taranit” tot timpul, recunoscand ca adversari pe „ciocoi” si pe „burjui”. Tot ce tine de popor, adica de taranisme – folclor, traditie, si, atentie, natura, pentru ca numai descultii si palmasii traiesc in natura naturala! – reprezinta idealitate si sentiment pozitiv, ceea ce e cosmopolit – adica strain de natura si de satean – ramane artificial, inaautentic, si chiar inestetic. Alecsandri care avea in mod real cele doua tipuri de aristocratism, s-a straduit toata viata sa para un aristocrat atestat de arhondologie. – Fragment din Prefata de Aureliu Gogi
Codul cartii: GRA978-606-8395-12-8-
